Trezește-te

[Monica Pester]

Știu să mângâi argila

până devine mătase.

Să-i macin fibra grunjoasă

și s-o înmoi în lacrimi.

Vasele mele toate plâng.

Când Luna își strecoară

prima rază să desfacă bezna,

ulcelele și oalele își prind mîinile,

horesc bucuria întâlnirii 

cu raiul conștiinței trezite,

cu raiul neadormirilor

și  al luminii veșnice.

Iar când sufletul meu va înceta

să se mai adape din

taina creuzetului, voi ști sigur că

mâinile  mi se vor odihni

în pacea lutului,

ochii se vor deschide spre alt răsărit,

iar ființa supremă din mine

îmi va mărturisi secretul Facerii

și mă va striga cu primul Cuvânt

dătător de viață.

Trezește-te!

[chindea maria elena]

Activarea ochiului interior schimbă radical perspectivele, percepțiile asupra universului interior și exterior, raportările la tine însăți și la miracolul vieții! E „trezirea” în tabloul unei alte atingeri de tine însuți și raportările tale la taina vierii! 

Frumoase pelerinajele prin tine însăți Monica, ești o adevărată căutătoare!

Și forma turnării percepțiilor tale este mult mai bună, mărește puterea de emitere a energiei cunoașterii! Felicitări!

[Monica Pester]

Oh, ce mult mi-ar fi plăcut, Alex, în mod real să știu a modela lutul, a-l transforma în curcubeie. Dar, nu pot decât să mă joc în imaginație ca să-mi  brodez visele însingurate .

Mulțumesc pentru apreciere. 

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă a redescoperii de sine, a găsirii veșniciei unde altundeva decât în frământarea lutului, modul în care mâinile mângâie argila... Așa sufletul își găsește liniștea, pacea! 

[Monica Pester]

Lisia, dacă acest mic gând al meu ti-a plăcut, mă umpli de bucurie.

Mulțumesc frumos !

[Monica Pester]

Gina, frumoase cuvinte despre versurile mele !

Mulțumesc mult ! 

[Monica Pester]

Mulțumesc, dle Corneliu Neagu pentru aprecierea dvoastră că aș avea har.. Divinitatea m-a înzestrat cu multe dar despre har, sincer, mai am îndoieli

Caut miezul vorbelor și le pun în pagină. Atât.

[Vasilisia Lazăr]

O poezie bună, Monica. Curge frumos și are miez. Chiar dacă vasele tale toate plâng, lutul cuvintelor are textura mătăsii. Mi-a plăcut. 

[gina zaharia]

O imagine a ochilor deschiși, bine conturată. Îmi place versul tău liber. Are ceva misterios, dar vizibil. Aici văd pacea lutului. E viața din viață.

Cu plăcerea lecturii,

[Corneliu Neagu]

În această poezie, cu harul pe care vi l-a dat divinitatea chiar ați transformat argila în mătase (adică vorbele în versuri frumoase)!