Întoarcere la Sursă

[Monica Pester]

Știu.

A venit momentul ca circuitele să-mi ardă

la capacitatea lor genică.

De ce n-or fi făcut-o până acum?

Le-a fost teamă să nu-și consume telomerii

Trăiesc greșit în fibrilația zilelor de ieri,

așteptînd ziua de mâine să devină caducă.

Știu.

Iubirile mele s-au transformat

în fluturi albi și s-au disipat

într-un Univers hulpav,

care mi le-a luat fără

să-mi dea nimic în schimb.

Iar eu mi-am strîns amintirile

într-un bloc de gheață,

să nu mă mai pot întoarce.

Prezentul, deja,  îmi inundă

sângele cu putere,

căutând ADN-ul trimis de generații.

Închid cercuri și las doar

spirala vieții vii să îl conducă.

Teama se isprăvește când

nu mai ai ce să pierzi.

Atunci devii una cu Sursa.

Și te recunoști în ea.

[chindea maria elena]

Nimic din ceea ce vine spre tine nu se pierde; se încorporează într-o formă perceptibilă sau nu, în identitatea ta! Ești suma a ceea ce-ai asimilat! Și încoronarea ta ca individualitate este disiparea în ceea ce te/ne conține, predarea totală a controlului și conturului a ceea ce am crezut până atunci că suntem! Cum spunea Rumi, batem la ușa Tatălui și suntem întrebați: „Cine e” Spunem: „Eu”, „Eu”... până când odată răspunsul se scimbă „Cine e? Tu!” ... atunci e momentul de grație al perfecțiunii...

Lisia are dreptate! Nu uita - poezia doar sugerează... Ține cont de această sintagmă... 

[Grig Salvan]

Cosmică viziune a vieții ca spirală prin materia insensibilă, fior cald prin universul de gheață, fluturi albi prin intunericul spațial. Suntem o închipuire de-o clipă în curgerea materiei, un vis frumos ce se pierde în haosul întunecos și rece. Sunte captivi într-un vortex din care ne naștem și în care murim. Mi-a plăcut mult învățătura din final:

„Teama se isprăvește când

nu mai ai ce să pierzi.

Atunci devii una cu Sursa.

Și te recunoști în ea.”

[Monica Pester]

Gata, recunosc iarăși ca sunt aiurita. Esenta ta însă e la fel de valoroasă pentru mine!

[Vasilisia Lazăr]

Prezentul, deja  îmi inundă

sângele cu putere

Ai pus virgula după prezentul care e subiect, dar ai șters-o după deja, ceea ce iarăși face ca să fie virgulă între subiect și predicat. Eu nu am zis să ștergi după deja, am zis doar să pui acest cuvânt între virgule.

Iar la al patrulea vers tot nu ai lipit semnul întrebării de cuvânt. Așadar cuvintele mele nu au avut esență cum zici în comentariu.

[Monica Pester]

Alex, deși cu întârziere, îmi face o deosebită plăcere să parcurg comentaariul tău frumos și să-ți mulțumesc mult pentru apreciere !

[bolache alexandru]

Un poem deosebit! Mi-a plăcut în mod deosebit: Iubirile mele s-au transformat

 

în fluturi albi și s-au disipat

 

într-un Univers hulpav,

 

care mi le-a luat fără

 

să-mi dea nimic în schimb. O imagine deosebită a iubirilor neîmplinite. Puse într-un bloc de gheață amintirile care altă dată te-au rănit sunt astfel puse într-o teacă la loc sigur și astfel devii imun...

[Monica Pester]

Lisia, prietenă dragă, întotdeauna cuvintele tale au esență. 

Îți mulțumesc mult!

[Monica Pester]

D-le Katin ,  sunt copleșită  !

Atât... !

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău e ca un bilanț al iubirilor trecute, închise acum într-un bloc de gheață, fără posibilitatea de a mai fi atinse. E un poem trist. Sună a resemnare. Dar e frumos. Eu l-aș mai fi sintetizat, i-aș fi dat mai mult mister. Parcă e prea clar, prea limpede. Dar oricum îmi plac mai mult poemele tale în vers liber. Cu timpul, ai să te obișnuiești să renunți la unele cuvinte, sunt sigură, să dai și cititorului puțină temă de gândire și semantică multiplă unor versuri. Am citit cu drag!

Prezentul deja, îmi inundă - neapărat virgulă după prezentul, că altfel avem virgulă între subiect și predicat. Iar la al patrulea vers, lipește semnul întrebării de cuvânt. Toate semnele de punctuație se lipesc de cuvinte, fără blanc.

[Mihai Katin]

Trăiesc greșit în fibrilația zilelor de ieri,

așteptînd ziua de mâine să devină caducă.  nu ,nimic  nu   devine  caduc  ,este o   iluzie  pe  care  noi   o  realizam  din spaima  irosirii  ,din  acuitatea  cu   care percepem  secundele  ceea  ce  este  teribil!

Teama se isprăvește când

nu mai ai ce să pierzi.  da ,este  adevarat   numai  ca reversul  ei  apare  inmediat   si   nu  stim daca este   un  inger  sau   un pas  spre purgatoriu ....excelent  poem!!!!!!!!!!!11