Furtuna

[Monica Pester]

Plutesc ușor, cu, stelele  sub mine.

În zbor șoptit, mi-e teamă că strivesc

Lumina ce abia într-un fir mă ține 

Pe rug de taină, ca să-mi amintesc.

Sunt rătăcită, luntre peste valuri

Plecate să loveasca-n piatra  dură,

Cu crestele conduse către maluri

De vânt dibaci risipitor de ură.

Pare furtună, jos, sub talpa mea,

M-agăț de ultima silabă de pe  Lună

Vin rubiniu în cani de lut aș bea,

Să mă ascund în  colțul de lagună.

Și-n val verzui de malachit, măcar,

Să m-odihnesc acolo, lângă bornă,

Am aripi de cenușă, trăiesc rectangular

Destinul transformat deja în ciornă.

E liniște acum, se potolește noaptea,

Chemată-apare altă dimineață,

S-a dus durerea, a plecat și moartea

Să-și facă aiurea, târguieli de piață.

Mă diluez în voia Sursei creatoare

Să-mi lege-o fașă peste tot trecutul

Din infinit să iau nisip de îndurare

Și‐n luturi vechi  să curg cu începutul.

[Nikol MerBreM]

O poezie cu multe imagini frumoase și introspecții profunde! Mi-a plăcut valul verzui de malachit. Se consideră că malachitul scoate la suprafață pentru a vindeca, prin absorbție, durerea emoțională, fiind asociat cu bucuria transformării. Frumos și finalul, ,,Și-n luturi vechi să curg cu începutul"! 

Drag,

Nikol

[Grig Salvan]

„Un cer de stele dedesubt/ Deasupra-i cer de stele” spunea poetul în magicul poem. Așa se vede zborul infinit printre astre și în aceste versuri, o plutire prin cosmosul straniu, aparent străin, dar cu care ne contopim, din el ieșim și în el ne întoarcem. După setea de zbor, vine setea de repaos.

[Monica Pester]

Amanda, mă bucur mult ca mesajul meu a ajuns la tine.

Îți mulțumesc tare frumos !

[Amanda Spulber]

Decorporalizare, experiență dincolo de simțuri și de timp, cu revelația Întregului. Frumos!

[Monica Pester]

Idee buna, Gabi, adâncește conținutul. Mulțumesc mult pentru îndrumare. Acum operez !

[gabriel cristea]

Monica, felicitări! Un poem bine definit. Îți propun unele modificări de ritm:

Pare furtună, jos, sub talpa mea,

M-agăț de ultima silabă de pe Lună,

Vin rubiniu din căni de lut aș bea,

Să mă ascund în colțul de lagună. 

Mă diluez în voia Sursei creatoare

Să-mi lege-o fașă peste tot trecutul

Din infinit să-mi iau nisip de îndurare

Și-n luturi vechi să curg cu începutul."