Frica

[Monica Pester]

Își cere sângele dreptul,

bate la poarta inimii.

Își cere inima dreptul,

bate la poarta Conștiinței.

Își cere Conștiința dreptul,

bate la poarta sufletului.

Sufletul, la a cui poartă să mai bată ?

La poarta cerului.

Îngerul de lângă el îl îndeamnă.

 - Mai ai ceva de cerut, suflete ? -

 -Nu mai am. Veau doar să-ți mulțumesc 

că frica mea nu mai există.

Ti-am dat-o ție. Îți amintești ? -

 - Da, atunci, să mergem. -

Și sufletul coboară în grabă

să potolească

sângele

și inima

și Conștiința.

[Monica Pester]

Codițele sunt semne de dialog, cum mi-am imaginat eu punerea în pagină.

Cât despre pauze și alte semne, pare că gândul o ia înaintea faptei.

Mulțumesc, Lisia.

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă introspecție!

Nu am înțeles ce e cu codițele acelea după mai multe versuri. Nu era cazul nici la început de vers, e poezie. Iar pauza dintre cuvânt și semnul de punctuație a rămas una dintre greșelile tale tipice, nicio șansă de îndreptare.

[Monica Pester]

Și, încă o dată, mulțumesc, Gerra,  pentru minuțioasele analize din commenturi !

[chindea maria elena]

Părți ale întregului care formează miracolul pe care-l numim OM, acționând fiecare conform datului lor întru expansionarea întregului, întru înflorire celestă. Fiecare se potențează una pe alta, dacă o parte a acestei înlănțuiri suferă, suferă și întregul! Iar frica produce catastrofe în corpurile de lumină ale omului, malformează toate procesele interioare! E bine să putem preda îngerilor frica! Nu-i ușor, că pârdalnica se ascunde bine, se travestește, când zicem că am scos-o din peisaj, scoate capul de unde nici nu ne-așteptam. Poate că de multe ori reluăm mitul lui Sisif, străduind să trecem de frică (frici), importantă este intenția și perseverența!

Mi-a plăcut forma în care ai turnat incursiunea în cunoașterea Sinelui - îmi amintește de Rumi!

Un poem foarte bun!

[Monica Pester]

Cred că întreaga mea viață s-a bazat pe puterea sufletului. Chiar

și în consultațiile obișnuite din cabinet, am tratat òameñii intai cu

sufletùl, mai apoi cu mintea logică. Faptuca aîci pot transmite aceste lucruri și ele ajung la cititori, e fenomenal ! Mai ales cititori de

calibrul vostru,

Mulțumesc, d-le Ķatiñ?

Mulțumesc, Poete! 

[petrut dan]

O analiză pornită dintr-o viziune proprie, dar ca orice autor ai dreptul să speculezi și să-ți imaginezi lucruri despre care alții, poate, habar nu au că există, mi-a plăcut felul în care  ai gradat și atribuit fiecărui element rolul său fără să ne trimiți prin dicționare sau lucrări de specialitate, un poem care îmi place și-l apreciez pentru acuratețe și mesaj, cu drag!

[Mihai Katin]

Sufletul   este  ultima  si   de fapt  singura noastra  speranta  in  aceste  naruiri   sistematice de lumi  si   constiinte

Și sufletul coboară în grabă

să potolească

sângele

și inima

și Conștiința.   da,este  foarte   bine  spus  chiar  daca  poemul   isi  are  abisurile  sale   uneori  el   are   si  puterea  unui   far  ce  ne  arata  drumul ...fiinta sufletului   o   purtam  ca  p dar   pentru  dincolo  de moarte,ce  facem  pentru  ea?...fiecare  ce  stie  si   socoate!...

cu  pretuire!