Plătesc minotaurul

Să agaţe femei frumoase

Când mergem în gangul Căii Lactee,

Vreau să aud naiadele urlând,

Să fiu măcar o dată în ultimul balamuc,

De-o câinească dorinţă

Să-mi ascut toţi caninii

Şi să urlu carismatic la prima stea

Care-mi va cădea în braţe,

Acum voi fi ne poetul

Desfăcând şampania,

Beţia începe în ceruri

Şi ploaia are mireasma de bacantă

Tăvălită în noroiul…

Aș plânge un ocean de lacrimi

Să-mi șterg nisipuri de sub gene

Să uit de ale mele patimi

Și să mă pierd sub zări selene,

Aș curge printre nori de stele

Ca un izvor mânat de vreme

Cu toate gândurile mele

Ce se adună…

Dragă mamă Românie, de la Chișinău îți scriu,

Lăcaș de lumină vie, unde graiu’ nostru-i viu,

Orfelin rămas și singur, smuls din sânul tău bordei,

Cer e coborât în oameni, stelele-n văzduh și-n ei.

Prin perdeaua de-nnoptare dânsele sclipesc cu tei,

Ce-mpresoară chipuri blânde, gândurile celestei,

Șoptesc în limba română, plutește curat puhoi,

Cu dor sufletu’-l respiră, fără limbă suntem goi.

Ea e cea care ne leagă din trecut și până-n veac,

Granița e…

în ochiul cu Alzheimer 

iubirile sunt îmbrăcate 

în fustă ecosez 

pescărușii se duc la școală 

fără ghiozdan 

țărmul se îndepărtează 

când e eclipsă …

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,

Că prin ochii tăi căprui,

Se-mpletesc în zarea serii

Doruri vechi și visuri noi?

N-ai vrea tu să-mi lași pe buze

Dulcea ta adiere,

Ca să simt, printre iluzii,

Cum iubirea ta mă cere?

N-ai vrea tu să-mi fii poveste,

Scrisă-n stele, fără teamă,

Unde timpul nu mai este,

Și doar dorul ne mai cheamă?

N-ai vrea tu să vii, să-mi spui,

Fără șoapte, fără…

Primejdia să nu-ți mai pese

primejdia-i să nu-nțelegi

când omul face fețe-fețe

schimbă nebunii iar pe regi

Primejdia să nu-nțelegi

primejdia-i a nu pricepe

pietrele-s cele mai blegi

 și…

Ascult bătăile ceasului.

Timpul își sprijină fruntea de gândul meu

și toarce.

Acel tors de felină care atinge prezentul

pe frecvența unei liniști profunde.

Fiecare secundă se prelinge

ca o picătură de rouă pe verdele eternității.

Tic, tac, tic, tac…

bate inima timpului.

Nu este doar un sunet

este respirația universului

care cere să fie adorată.

Este simfonia clipei…

Copaci umbroși ai blândelor păduri

Stăteau, în risipire, să adoarmă;

Căscau, pe rând, prea scorburoase guri

Și vântul blând le răscolea prin coamă…

Că soarele va răsări mai rar,

Îi…

Prin venele mele curg neîncetat respirațiile dragonilor ce au populat, odată, Gaia.

Respirații de foc ce au strămutat munții, frământând apele, împărțind spire ADN și pregătind schimbarea totală.

Un dragon îmi spune povestea prințesei salvate dar adevărul este dincolo de mit, dincolo de ape și de dimensiuni.

Mă aflu într-o continuă căutare a adevărului meu, căci altfel cum aș putea trece în cealaltă parte cu mâinile goale ?

Nimic nu mă poate defini…

Din vise mi-am născut cărarea

Și prin povești răsuflu iar,

Știu că-mi semnez înfiorarea 

Când mă încrunt atât de rar.

De la fereastră la icoană

Măsor un gând în pas mărunt

Și număr toamnă după toamnă

Oglinda-mi vede chip cărunt.

Un veac am așteptat plecarea

Un veac aștept să mă întorc,

Dar când voi auzi chemarea…

Îngenunchez

sub umbra fumului unei lumânări.

Cuvintele-mi curg

între malurile de carne

ale existenței efemere.

Sunt

o întrebare tatuată pe trupul clipei

ecoul unei incertitudini.

Mă îmbrățișează o friguroasă tăcere

la fiecare incertitudine.

Pe sub urmele șterse ale timpului

cine mai strânge esențele risipite ale ființei?

Sunt

un gând cu pleoapele închise

în orbitele nemiloase ale sfârșitului

într-un…

În a doua decadă a lunii iulie a acestui an, în incinta Muzeului Național al Literaturii Române, revista „Eminesciana”, în colaborare cu …

Patul lui Procust

- unitate de măsură-

e tot mai îngust

de la natură

Costel Zăgan

Îmi împlânt palmele în făină

lăsând-o să-mi acopere

degetele.

Din pulberea timpului împletesc gândurile

din fibrele ei moi

ascultând-o cum

crește sub mâinile mele tăcută

bătând ritmul încet al așteptării.

Întotdeauna am crezut că eu

frământ pâinea

dar pâinea mă frământă

pe mine

cu fiecare întindere

cu fiecare pliere

m-a învațat răbdarea

bucuria…

răscolește-mi adâncul,

îruncă-mă ca un văl,

cu fața în 

iarbă

s-adorm,

- cu picioarele-n cer să mă nasc -- poate, 

poate 

mi s-a lipi ceva de…

O boare îmbată tot cerul senin

Un freamăt suav cuprinde pădurea,

O geană de soare se zbate aiurea

Un fulger aprinde pe câmp un suspin.

Trec păsări grăbite, mânate de fum

Și-n aer plutește mireasmă de pin

O hoardă de colburi dau iureș pe…

Să vrei să-ți rupi trecutul, să-l arunci,

În patima puternic-a secundei,

Să uiți să-ntrebi, ce vei mai face-atunci

Când și lumina ochilor i-am dat oglindei,

Dar tot încep deschidere de drum

Și-atunci voi ști esența…

Se lasă-nserarea, iar focul din vatră

pictează cu umbre povești pe tavan,

rafale de vânt rătăcesc prin polatră

cu caii-nhămați la un mitic rădvan.

I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,

bătând din copite în pragul de lemn,

dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,

le taie elanul c-un aspru…