Doar o silabă-a mai rămas de spus

Cât se rotește Gaia-n jurul ei,

Așteaptă de la Soare un răspuns

Din care să mai cearnă un temei.

Cu nou și vechi primim deja schimbarea

Cu nou și vechi adăugăm cuvinte,

Ne vine greu să ne rostim iertarea

Dar condamnăm pe cel care ne minte.

Din haosul generic ne-am născut,

Ne-am plămădit din lutul fecundat,

Intenție ne-a pus Cel Cunoscut

Când în…

mergând la culcare

lumina îşi scutură veşmântul

pe creste de colnice

unde încă mai unduie îndurerat

un prezent fără trecut

amurgul topeşte în vase arămite

paşii sleiţi de povârnişul zilei

zbor uşor le este izvorul nădejdii

melos de umbre cadenţează

tăcerile în palme bătătorite

ierburile îşi descântă una alteia de deochi

luna le seamănă argint în plete

eu mă aşez lângă pomul…

Nu vreau nimic din cele ce-mi sunt scrise,

Nici roiul alb de papuri efemere,

Pecingini roz aprinse fără vrere

Ori vaiete din amfore proscrise.

. 

Și n-am să cresc păduri carbonifere

Sau lacuri de iluzii sinucise;

Sorbiri de vagi și creponate vise

Rămână cui e-n stare să mai spere.

. 

De-mi este soarta să accept pumnale,…

Un cerb dansând cu ultimă privire,

Cu pașii goi și-n sunet theremin

Veni, pătrunse platoșa subțire,

Ca versul închinării în amin. 

Revăd cu ochi înstrăinați de toate 

Cum colbul cade-n geometrie sacră,

Cum munții se închină peste poate 

Pământului coroana și-o consacră. 

Și-n nenăscutul cer de prin coclauri, 

În vântul șuierând în chip hidos,

Nici bufnița nu mai împarte daruri 

Ci doar privește cu un…

Când își dezvăluie trăirea poetul

Sufletu-și deschide cu încântare sau durere,

Lăsând să cadă lacrima-n tăcere,

Cu tine împărtășind secretul.

Își ia cu evlavie încet caietul,

Răsfoiește și îți citește cu plăcere,

Când își dezvăluie trăirea poetul

Sufletu-și deschide cu încântare sau durere.

Vom putea să ne privim portretul?

Avem, oare, în noi puterea

Să dezvăluim suferința sau plăcerea,

Și să deschidem întreg…

                                             Aidoma zeiţelor stângace

                                             Tăiate-n piatra templelor şi foruri

                                             Când sânii tăi sunt văduviţi de doruri

                                              Şi buza ta nesărutată, tace...

                                                            Alexandru Andriţoiu

 …

                                                                 „Două ceasuri stau pe-o carte

                                                                  Tic-tac-uri amestecând

                                                                  Unul simte că e noapte

                                                                  Celălalt zorii venind... ”

                                                                              aDa…

Cine sunteți voi,

cei ce locuiți în întunericul fricii?

Ce chipuri poartă umbrele

ce se strecoară prin crăpăturile minții voastre —

tăcute, flămânde?

Se încolăcesc în jurul gândurilor,

sapă…

Poezia fuge de cuvinte

poezia caută dragostea

întoarce-te și mergi înainte

te găsește ”pacostea”

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Sunt un vânt anonim

Și femeie de ceață, 

Modelată sublim, 

Ochii tăi mă răsfață. 

. 

Mă descoperi doar când 

Solitudinea doare; 

Pe un murmur de gând 

Mă deschid ca o floare. 

. 

Garofiță de munte

Înfloresc în ruine, 

Din regretele crunte

Răsfirate în tine. 

. 

Și pe urme târzii, 

Reci precum diamantul, 

Cicatrici sidefii 

Se-mpletesc cu…

Am învățat să spun

„nu”,

când nu a mai contat părerea lor,

însă eu aproape îmi pierdusem glasul.

Nu a fost

revoltă eroică,

ci acel ultim gest

cu…

umbra pâinilor

pe masa lui Dumnezeu

rația zilei

Costel Zăgan

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas neprotejat

pe un tărâm străin care ascunde 

un vast război, cu scop nedeclarat.

Ne rătăcim în căutări…

Ani mulți s-au adunat în urma mea,

încep să simt a timpului povară,

dar tot a mai rămas câte ceva

de adunat din clipele ce zboară.

Abia acum, privind înspre trecut,

găsesc minuni prin amintiri uitate,

o, Doamne, dacă-atunci aș fi știut

să le adun și să le gust pe toate...!

Mult prea…

Un dor rătăcește pe margini de timp

Și nimeni nu-ntreabă ce vânt l-a purtat

Printre spini ce-nsoțesc un drum neumblat

Cerșind la înalturi un nou anotimp.

Când arșiți aprind și țărmuri de mare,

Ce ochi au privit în zadar spre Olimp

Și câte mâini n-au…

                                                                                      eraocăr ed apilc

                                                                              !eram iam tot enived alucinac

                                                                             aţnerucnoc e-im viserga luraţnâţ

                                     …

am văzut cum te-ai oprit

o clipă

ca într-un film arghezian -

lasă,

știu că nu există așa ceva,…

Absența, asta, vine cu dimineața-n cap, 

vine să te înece, se așază

                                        între două înghițituri de cafea, …

nu mă iubi, nu mă atinge de parcă-aș

fi iederă,

nu mă strânge-ntre cuvinte…