Ploaia

[C.Titi Nechita]

O boare îmbată tot cerul senin

Un freamăt suav cuprinde pădurea,

O geană de soare se zbate aiurea

Un fulger aprinde pe câmp un suspin.

 

Trec păsări grăbite, mânate de fum

Și-n aer plutește mireasmă de pin

O hoardă de colburi dau iureș pe drum.

 

Se-ncaieră norii și jocu-i deplin

Când lunecă lacrimi pe zări de pelin

 

Și-un ropot ne spală pământul de scrum!

[Vasilisia Lazăr]

Ce pastel frumos ați scris, domnule Nechita! Poezia surprinde foarte bine dinamica naturii înainte și în timpul ploii. Se simte trecerea de la liniște la tumult prin imagini expresive („un freamăt suav cuprinde pădurea”, „se-ncaieră norii”). Metaforele și personificările dau textului prospețime și culoare, iar finalul („un ropot ne spală pământul de scrum”) are forță și rotunjime, sugerând purificarea. Este o poezie descriptivă reușită, care reface prin imagini plastice traseul de la senin la furtună și apoi la revărsarea eliberatoare. Atenție, aveți un typo („Și jucu-i deplin”)! Chiar dacă măsura versurilor variază, nu e deranjant, textul are muzicalitate. Nu prea mă împac cu expresia „o hoardă de colburi”. Cuvântul „hoardă” are conotații cam dure, ar putea fi înlocuit cu o imagine mai delicată pentru a păstra armonia generală, dar, per ansamblu, atmosfera e vie și poetică. Felicitări! 

[Grig Salvan]

Minunat pastel al naturii vii, cu freamătul și agitația ce premerg ploii, apoi ploaia care spală totul și natura și sufletele de toată zgura adunată.

[Mihai Katin]

Trec păsări grăbite, mânate de fum

Și-n aer plutește mireasmă de pin

O hoardă de colburi dau iureș pe drum.   un tablou  REMARCABIL,ma încântă  picturile din cuvinte!