Coincidență?

[Costel Zăgan]

Patul lui Procust

- unitate de măsură-

e tot mai îngust

de la natură

Costel Zăgan

[Costel Zăgan]

   E prea mult spus - text filosofic, e doar un text, pur și simplu, literar. Restu-i comentariu!

 

[Dacu]

Din textul filozofic foarte concis eu înțeleg că din cauza sărăciei mulți vor dormi pe lavițe (laițe) sau chiar pe dușumeaua goală...și spun asta deoarece cele două paturi ale lui Procust cred că aveau o lățime suficientă dar un pat era mai lung iar celălalt pat era mai scurt, în caz contrar Procust le-ar fi tăiat o mână sau chiar pe amândouă...

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, când se vede ce vremuri trăim!

Ar fi ca și cum un ,,Procust al secolului XXI" ne-ar spune ,,Vedea-v-aș pe laițe!".Oare câți adepți ai lui Procust va mai îngădui DUMNEZEU și până când pe Terra și în Univers?!?

[Costel Zăgan]

Sărut-mâna! Poate înțeleg și eu ce-am scris!

[Vasilisia Lazăr]

Textul valorifică inteligent mitul patului lui Procust, transformându-l într-o metaforă ironică despre rigiditatea măsurii impuse de natură sau societate. Concizia versurilor dă forță și claritate mesajului, iar întrebarea din titlu („Coincidență?”) deschide spre reflecție și ambiguitate. Fiind atât de scurt, fiecare cuvânt contează. „De la natură” e expresiv, dar poate fi interpretat ambiguu: se referă la natura umană, la natură ca forță cosmică, ori la însăși firea lucrurilor? O precizare subtilă ar putea spori impactul. Este un text cu tentă aforistică, ce pune în discuție limitele și constrângerile existenței. Prin simplitate și aluzie culturală, textul capătă densitate și invită cititorul la reflecție.

[Costel Zăgan]

Mda: confirm și eu.

[Chris]

da... 

[Costel Zăgan]

Vă mulțumesc frumos!

[Grig Salvan]

Interesantă „coincidență” a vremurilor noastre, Patul lui Procust cel îngust se îngustează pe zi ce trece, o bună trimitere la societatea în care trăim.

[Ada Nemescu]

O fi prea lat, sau poate lung

N-o fi destul sau poate-ajung

Măsură-n toate sau fără leac

Așa-i adevărul... un pribeag 

aDa

[Mihai Katin]

adevărul este ca intre   absurd și fatalitate  suntem sortiți unei judecați procustiene  subtila si cinica