Miroase-a poale-n brâu și a colaci

Dinspre biserica cu turle strâmbe;

Sub triste ploi și prin sfioșii maci

Se-ntrec împielițații-n surde…

Spune-mi, pasăre de lut, 

mai poți iubi ?

Și pasărea de lut își întinse aripile 

ca o boltă a nopții.

Spune-mi vânt de răsărit, 

 mă vrei lângă tine ?

Și vântul de răsărit porni

să bată spre altă direcție.

Tu, liniște de mormânt,

de ce nu-mi dezlegi destinul ?

Și liniștea tăcu, 

micșorându-și umbra.

Atunci am plecat spre alte zări.

Tainele se încolăceau în mine

precum șerpii…

Ei mă urmăresc
în tristețe
şi în nisipuri pustii.
Ei mă urmează
în locuri în care
obișnuiam să fiu.
În întunericul ce
dăinuie veșnic.
Ei mă urmăresc
în locuri în care
nu mă voi afla
niciodată.
Ei mă urmăresc,
pentru că sunt viu.

Strigă-mă mereu,iubite, strigă-mă să te aud

Sunt departe, nu mi-e bine. Și mi-e dor de Polul Sud.

Tu ești sudul pentru mine, te-ai cazat fără să știu,

Ca de fiecare dată, când îmi spui, e prea târziu.

Totuși, îți mai caut ochii, mari, jăratic indecis,

Cum mă pătrundeau odată, când era raiul deschis.

Nu-mi doream inel de-argint, sau de aur, de sidef,

Sufletul mi-era centaur  nemișcat în relief 

Și când…

Ce faci de Black Friday

Aştepţi la coadă, îţi salivează dorinţa,

Anulezi neputinţa de a răbda, aştepţi fără îndurare

Şi delirezi încet, ascultă Megadeth

Ascultă-ţi inima cu alt bioritm, te amprentezi pe un stick

Nu rămâne nimic, doar satisfacţie,

Revelaţie, ai dat lovitura, îţi străluceşte dantura,

Pluteşti cu aripi de staniol,

Capul în gol, straniul mentol,

Culoare albastru funk, argint capucino,

Hai,…

Când viața mă trezește și tot ea mă îngheață,

Culeg din ceruri vise și-n tine simt trăire

Să regăsesc o dată pierduta strălucire,

Furându-ți clipa albă ce încă îmi dă viață. 

Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire,

De dor mă strânge visul și buzele-mi răsfață;

Aruncă-mă-n azurul ce nu îl văd la față

Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire.

Când vorbele duioase gonesc ura-ndrăzneață

Și…

ne sare timpul din picioare

prea largă e căputa

antecamera inimii înșiră pe sfoară pustiul

tranșeele prea dese ne strică festinul

între bordură și mlaștina privirii

luăm cu asalt cuptorul

perpelim zeloși pe…

Cu mâna streaşină pe frunte, 

Scrutez prin ochiul meu firav 

Azurul tulburat spre munte 

De griul Marelui Zugrav.  

Ades, şi cerul cel din noi 

E-ntunecat de norul greu –  

Şi-n ce furtuni şi aspre ploi 

Ne poartă fiii lui Atreu*! 

Ce-ar fi să fiu un exorcist, 

Acel care alungă răul 

Din cel pătruns de antihrist? 

Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? 

Să fiu acel ce mută…

Ninge în iunie, ninge-nfundat,

O mare de fluturi inundă pământul,

E timpul fiinţei ce n-a mai plecat,

Şi sufletu-mi spulberă vântul.

Ninge-nfundat abisul de aripi un vis,

Al clipelor de nerăbdare,

Când în adâncuri stă ferecat

Freamătul viu ca o chemare.

E al durerii din urmă cuvânt,

Ce tainic străfulgeră gândul,

Avântul că tineri aievea vom fi pe pământ, 

Pe drumul ce azi îl cutreieră…

Bate vânt prin odăi, cad pereții din grindă,

Glasul mamei l-aud, cum din cer mă colindă,

Și din cântu-i duios, ler și mir se prăvale,

Brațe frânte mă țin sub firidele goale...

Cuibărită de dor, apa-vie-mi strecoară

Ca o piatra de râu, ca o piatră de moară,

Păsări grive se bat pe o scoarță de lauri

O suveică învârte aripi negre de grauri,

Lupi flămânzi mâ pândesc într-o eră lăuză,

Îi gonesc, vrând-nevrând, zurgălăi…

Într-o lume-n care lupii piei de oaie și-au făcut 

Eu visez că scriu poeme despre albul absolut,

Urme de seringi și vise-n colț de stradă se preling,

Eu, boem, mai scriu poeme și cu ele vreau să-nving? 

Din țărână iese sânge, bat războaie reci la porți,

Plâng icoanele-n biserici, sfinții tac de parcă-s morți...

Numai gândul meu nu tace scrie stihuri pe pereți 

Într-o lume înțeleasă-n rimă, numai de…

Adesea mă întorc în gândurile tale.

Din amăgirea lor respir lumina sfântă;

Iubesc durerea ei… Cuvintele - petale,

Desprinse din cel nimb, alină când cuvântă.

Când îi răspund chemării adeseori: învață!

Ascult vioara - cântă cu notă siderală

Și îngerii deschis-au aripi pentru o viață,

Zburând privirii tale de astăzi, ancestrală.

Miresmele din visuri, fiori de iasomie,

Veghează-n zori culoarea…

                *

       petale roşii…

Sunt soldatul nechemat

al inocenței,

în aceste abatoare ale mediocrității,

În care încearcă să ne facă

a deprinde lucrurile ignoranței.

Să ne proiecteze imaginea

într-un viitor neîmplinit.

Ne irosim aripile

în timp ce suntem forțați

să răspundem, la împlinirea celor 7 ani,

de ce credem că este considerată

copilăria cea mai fericită vârstă?

Nu cumva este ştiut că, de atunci încolo,

nu va mai fi vorba despre strălucirea…

sunt un șoim care îți apără umerii

zbor de trei ori pe zi să știu

de câte ori îți potrivești după mine

sufletul

într-un ceas ticăie rar

nimic din ce împărțim la apus

nu se-mplinește în cărțile pe care le-ntind

arunc un băț apelor de deasupra de cer și

nici o pânză nu rămâne în larg

ce bătaie de vânt îmi pipăie umerii

mă iubești pentru că zbor

nu vei muri

am oase de…