O ultimă scrisoare

[Monica Pester]

Strigă-mă mereu,iubite, strigă-mă să te aud

Sunt departe, nu mi-e bine. Și mi-e dor de Polul Sud.

Tu ești sudul pentru mine, te-ai cazat fără să știu,

Ca de fiecare dată, când îmi spui, e prea târziu.

Totuși, îți mai caut ochii, mari, jăratic indecis,

Cum mă pătrundeau odată, când era raiul deschis.

Nu-mi doream inel de-argint, sau de aur, de sidef,

Sufletul mi-era centaur  nemișcat în relief 

Și când mi-era împotrivă, neavând nici glasul tău,

Mă gândeam la o ogivă de-ntuneric, trupul meu.

Care nu mai da lumină, nu-și mai avea nici un rost,

Și de te priveam senină, tot așa erai, un fost.

Dar atunci, rămîi cu bine, îți sărut ochii de jar,

Eu mă duc să fiu cu mine, doar o zi din calendar.

[Grig Salvan]

Din text emană nevoia permanentă și presantă de celălalt, de căutare, dar nu întotdeauna găsire, strigare, dar nu întotdeuna răspuns. Îmi place ideea de „sud”, paradigma creată în omul clasic în care s-a născut ideea de „nord” rece și enigmatic, întunecat și primejdios, contrapusă ideii de „sud”, luminos și stenic, însorit și destins. „Mi-e dor de Polul Sud, tu ești sudul pentru mine”. Chiar dacă Polul Sud nu e cu nimic mai cald decât polul Nord, totuși în mintea omului el e „sud”, deci mai luminos și mai de dorit.

[Chris]

Sufletul mi-era centaur nemișcat în relief - la versul acesta iar am senzatia aceea... :)

citit cu placere,

[Vasilisia Lazăr]

Nu-mi doream inel de-argint, sau de aur, de sidef, / Nu-mi doream inel de aur, sau de-argint, ori de sidef,

Și gata, te-ai supărat. Dar numai pentru o zi. :) Ale iubirii valuri.

O poezie plăcută, am senzația că a fost scrisă mai de mult. Drag!

[Monica Pester]

Frumos comment.pentru care , tare mulțumesc. 

Sincer, fericirea ça împlinire umana intrinseca ,  nu mai este subiectul meu predilect. Ascenderea către vibrația divina și aflarea adevărului Sinelui

ma preocupa mai mult. Având în vedere totusi ca  practic medicina vibrationala. 

Seara buna cu inspirație maxima  !

[chindea maria elena]

Deși nu-s o scriitoare de vers clasic, citesc multă poezie turnată în toate formele, și introduc clasici în mediul virtual pe site care au biblioteci. Iubesc poezia în orice formă literară curge, pentru vibrația ei și pentru că are puterea de a deschide noi portaluri de înțelegere și simțire a universului. Acum înțeleg și eu de ce ți-e greu să înțelegi avalanșele poeziei mele, care tulbură adâncurile și mișcă grohotișurile lumii. Poezia ta e clară, privește printr-un filtru luminos chiar umbra omului. Și da, putem mulțumi unui trecut dureros pentru ce ne-a îmbogățit sufletul, și merge mai departe pe drumul nostru stelar să aprindem noi povești de dragoste de om, de viață, să fim mereu altceva și altcineva pe drumul miracolului! Mi-a plăcut!