expunerile toamnei sunt ample, fascinante,

s-a extins în peisaje parada culorilor,

oamenii sunt îmbrăcați în lumini elegante,

vântul vesel răspândește miresmele florilor.

plutesc în aer ademenitorii aburi de cafea,

este forfotă mare pe terase însorite,

vremea bună în sacou de aurie catifea,

împarte frenetică daruri mult dorite.

soarele pictează pe ferestre tablouri,

îngeri de lumină printre mușcate roșii,

se umple orizontul cu…

Sa mor, visând mereu, cu visele sub pernă

Și lacrima să-mi știe durerea, când cobor

Să-ntorc clepsidra vremii subtilă și eternă

Ce mi-a lăsat pe limbă, străin, cuvântul dor.

Fantasme dă oglinda, mă fulgeră în noapte,

Din depărtare urlă un veac de amintiri,

Sunt creangă de mesteacăn, uitată și de moarte

 Plecări în grabă  număr, puținele veniri.

Acum, o iarnă lungă, cu iz de-ncărunțire

Îmi bate-n…

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,

Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.

În târgul plin de vise şi umbre androgine,

Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,

Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,

Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Şi toamne cad milenii, în…

De mâine Alba ca zăpada

Va fi o altă fată

Nu va suferi de vreo boală

Poate doar de inteligenţă artificială

Îi vor adăugă un nou sex

Va avea un algoritm imens

Să-şi selecteze piticii

Sau luptătorii

Va semna un agreement

Cu gladiatorii

Şi se va expune în forme ne dimensionale

În primele o mie de seriale

Despre fata de alb,de  verde şi indigo

O veţi admira imprimată solo

Pe retina cu care priviţi…

mi-ar plăcea să-mi vorbești ca unei zile de naștere

să-ți mângâi părul

ignorând primul lucru interzis de credință

furia cărnii

plăcerea trupului să comande mintea

până la refuz

plină de senzațiile cuvintelor auzite prima oară

sarea să urce din tălpi

în lipsa fierului să-mi pierd echilibrul

tu și eu

supraviețuitorii unei iubiri lăsate să circule liber

prin capitalele cu finaluri brutale de…

Pe gât şi pe coapse omizi mişcătoare,

închise-n tunicile seci –

Îți calcă-n picioare, broboane de sare,

cu degete strâmbe şi reci.

Reuma din oase în trup ți se-nfige

ca floarea de muced în beci,

În tine de teamă şi umbra se stinge

luându-şi adio pe veci,

O boală imundă inundă pământul,

luntraşii aşteaptă să treci,…

Te-am lăsat pe o colină

la o margine de sat,

unde zmei cu chip de îngeri 

joacă hora ce-au furat.

Unde frunza plânge-a doină 

ce se-aude-n depărtare

şi răspunde pân'-aici, 

chiar în cuiul ce mă doare.

Te-am lăsat cu cerbi înfipți 

în săgețile din arcuri

şi cu urşi născuți a milă 

pe sub băncile din parcuri.

Te-am lăsat fără fântâni,

unde altădată caii

mângâiați de mâini…

    ****

Îmi cerne

primăvara pe mesteceni

ultimii fulgi,

rostogoliți de vânt

pe muguri de ramuri  plăpânde

și tâmple brodate cu-argint...

Un fulg rebel

pe gene se agață,

ca o secundă să-i privesc trăirea,

căci pentru el,

secunda-i nemurirea

și-n lacrimă se scurge

ca într-o…

Vara obosită a plecat spre seară

într-o zi senină, fără pașaport,

când, pe ocolite, apăruse-n gară

trenul neuitării găzduit în port.

.

A lăsat în urmă toamna revenită

cu un vânt sihastru rece și…

Doamnă totuși hai să ne iubim

este pedeapsa cea mai tandră

abonați întotdeauna  la sublim

să dansăm numai o ciuleandră

Este pedeapsa cea mai tandră

dacă totuși suntem vinovați

ca un conte dintr-o Flandră…

Mă sfarmă în imagini

Cântul tău

Şi parcă mă străbat

Vreo patru alizee

Sau ciuturi de fântâni că sunt,

Dintr-un ţipăt, crâmpeie.

Şi tragic seara cade

Peste trupul meu

Pe când durerosul cânt

– Pe care ea îl ştie –

M-afundă în tăcere

Sau poate-n agonie,

Sau poate că mă-ndeamnă

Troiene, arbori goi

Să-i mut la mine-n casă

Ori pe al cerului cuminte crug

Căci…

Tot ascult răscoala zării dintr-un cântec de vântoasă, 

Care-și duce unduirea pân' la capăt de pământuri, 

Ca un murg scăpat din ceruri, cu potcoave de arginturi,

Ce străbate trupul zilei cu galopuri de mătasă.

Doamne, câtă libertate! Dă-mi din ea măcar o goană 

Înspre lumi nemărginite, înspre cer - neîmblânzitul, 

Să îi gust, cu zbor, înaltul, să-i cutremur…

Când vine furtuna și-ndată răzbate,

Vântul se supără, cerul ia foc.

Se sting lampadarele, bubuie toate

Și-n centrul Pieței nu mai e loc.

Venit-au nomazii cu corturi grămadă,

Și se opriră în margini de drum

Venit-au să jure și lumea să-i creadă

De vrei să treci Puntea, nu ești nebun

Să ne  mai  spună că nu e departe

Hotarul pe care aștepți să-l atingi

E ca și cum ai trece prin…

în lumea creată de răspunsul ochilor tăi la întrebarea de ce mă iubești
toate cuvintele
se simt ca într-o încăpere
cu ciungi
nu pot să strig care știe de ce ne-am adunat aici să ridice mâinile

Din vremi apuse, spun străbunii

Când cerul era ca de gheață,

Și doar puterea rugăciunii

Îți mai ținea sufletu-n viață

Când Luna se pitea cu totul

Strângând obloanele pe-afară

Și depunea întreg efortul

Să nu audă nici o fiară

Urlând în creierii de noapte

La strălucirea ei divină,

La argintiul ce-ntre șoapte 

Îi da din forța lui, lumină.

Se povestește că-ntr-o casă

Fără ferești…

a trebuit să tai în două

bucata aceea vie de cord

mestecată în dinții orbi ai destinului

și să umblu așa

sfâșiată

în ochiul lumii

jumătate carne plângândă

jumătate bisturiu

afrodite fake abia ieșite din spuma saloanelor de remodelare a sinelui

aclamate de lacheii de serviciu —

aghiotanți ai iubiților cu dare de mână —

își fereau îngrozite privirile sub…