Alunecă-mi, frunză, pe șolduri de vânturi

- o pânză-n derivă ajunsă la maluri; 

De-al toamnei răsuflet lividă mai fluturi

precum zbuciumate…

m-aș fi țesut
cearșaf mov
într-un alcov
rafinat,
dar ce poate fi
mai acoperitor
decât sângele
coagulat
peste rană?...

doamna mea,
din azuriu
voievodal,
când brodezi
dinastii
sub cuverte,
eu sunt stratul
epidermic,
minimal,
de peste bubele lui iov
și-aș fi dorit
să fiu doar pânza
unui cearceaf
dintr-un alcov.

Aprinde focul în cămin! Pădurea

Trosnește din încheieturi, bătrână.

(Cum urlă-n gânduri lupi flămânzi!)

Am să-ți aduc tămâie, mir și smirnă

Și dacă-n suflet îți e liniște, auzi

Cum dorul meu, din când în când, suspină.

Să pui de ceai! Se face frig în viață.

Purtăm în trupuri schije din trecut.

Doar undeva-ntr-un atriu, lujer tânăr,

Iubirea a-nfrunzit și, neștiut,

S-a-ntins, viteaz, ieșindu-ne prin umăr

Și ca o aripă…

știu puțin despre dragoste

dar despre suferință am învățat că niciun tratament

nu dă rezultate

așa cum e știut faptul că oamenii nu mănâncă

după câini

trăiesc singur

zorii se pregătesc să despartă apele

în emisfere sărate și dulci

precum cuvintele care-mi trec prin minte despre

zilele mele

fac înconjurul casei unde

dragostea închide capitolul dedicat oamenilor

care vorbesc

în…

Căzut din vârful moale de penel,

S-a așternut cuminte-n ochii tăi 

Un colț de cer cu raiuri și văpăi,

Lâng-o șuviță strânsă-ntr-un inel.

Am născocit pe fruntea ta un val,

Ce izvora-n rostogolire grea,

Iar neagra lui năvală adumbrea 

O leneșă privire de opal.

Pe un obraz cu albe unduiri

Și-adânci alunecări de…

noaptea când dormi

te privesc pe ascuns

am ocazia să-ți văd sufletul 

cu ochiul liber

să-l simt ca pe o amprentă greu de îndepărtat

de pe orice suprafață

degetele mâinii cu care

mi-am cunoscut corpul întâia oară

străbat harta trupului tău

cu toate călătoriile pe care mi le-ai promis

doar tu îmi cunoști destinația

nimic nu mă face să mă simt mai tânără

precum lucrurile…

Ce ți-am făcut, bătrână doamnă

Să mă privești atât de grav,

Nu ești tu, oare, aceeași toamnă

Cu-același iz de mosc, suav ?

Cu-același trup de amandină

Ce-și prinde părul într-un coc

Sălbatic, indecent, felină,

Cu astrele întrând în joc ?

Îți amintești cum ani în urmă, 

Eram fetița din balcon,

Râdeam la vraja  de culoare

Ce-mi aruncai așa-n balon.

Atât  de sinceră…

Nu noi suntem cărunți, ci toamna asta

Și-a prins în plete funigei și sfori,

În ochiul ei presbit ne oglindește,

Hai să-i furăm pe seară din culori!

Ca doi copii fugiți tiptil de-acasă,

Vom pune șei pe mânjii lui Brumar

Și, chiuind, ne-om pierde peste dealuri,

Cu mere-n sân și cu obraji de jar.

Iar de te-oi prinde-n cheutoarea vremii,

Tu, visul meu târziu, ca o minune,

Să nu mă cerți, să râzi și să te bucuri,…

peștele cel mare

îl mănâncă pe cel mic

dar toți se feresc de solzi 

devin perie 

pe o beregată uscată

de aceea 

în sobă ard prima oară visele

apoi…

Arămiu în juru-mi, pretutindeni jar

Și în nări parfumul, aspru, de stejar.

Strâng cu lăcomie răsărituri calde,

Tonuri reci de ocru când încep să scalde

Dealul. Și mă rup,

Frunză tremurândă, de pe vechiul trup.

Și mă simt asemeni brazdei, sângerând,

Pe obrazul toamnei. Mă întreb dar, când

Vălul de tristețe sfâșiat de corbi,

Destrămat, cădea-va? Ceață, ochi de orbi

Cată orizontul, gri, blurat, neclar.

Casa mea-i o frunză într-un vechi…

Vibrează-n crizanteme la margini de tăceri,

O pace ireală din basmele de ieri

Şi vara iar se mută şi lasă-n urmă vânt,

Şi se ascunde-n mine cu florile crescând.



Un nufăr ține-n palme un răsărit de soare,

Pe malul stâng se stinge ultima mea plecare.

Sunt iar acasă, mamă, ucid călătorii

Şi-n rănile din talpă îmi cresc copilării.



De prin păduri virgine, aud chemări în şoapte

Şi-mi văd copilăria gustând din mure coapte.

Sub geana de…

Costa Del Sol

.

Ah, Costa del Sol, frumosul meu vis,

Stigmergic venind în cuante,

Mi-aduci amintiri din pierdut paradis…

Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!

– Zicea unul, cu acreală,

Și nițel nedumerit –

Metaforicesc stiharii,

De se coșcovesc pereții,

Ce să fie cu ei, frate?

Poate că s-au țăcănit?!...

Îi răspund, așa,-ntr-o doară:

Barzii metaforicesc!

Poeziile au sevă

Când stilistic glăsuiesc!

Și apoi, de când poema

Dăinuiește pe pământ,

Una doar i-a fost…

iubirea e singura
care-mi citește în palmă
drumul vieții
ceva dintr-o amintire de pe când
nu știam că sunt
muzica pe care înfloresc trandafirii

Din straturi vechi și redundante și din sorginte de carbon

Apar în rânduri diamante, reginele dintr-un salon.

Mândrie, ego, curg în valuri,  cu strălucirea altui veac

Valsează numai în voaluri,  satin molatec, uns de leac.

Și-oriunde îți întorci privirea să prinzi…

Când simţi că totul este irosire,

Că punctul final pare orbul far,

Podurile nu mai au balustrade

Şi visele se termină

În prăbuşiri necunoscute

E timpul să pui măştile,

Să te vinzi unui carnaval,

 Diluează mentalul în mulţime

Râs fără sens,

Dialoguri fără persoane,

Amabilităţi fără adresă,

Bucuria devorării sonore, hedonism şcolit,

Costume halucinante,

Trupuri perfecte , goliciune…

precum pasărea ce-și părăsește cuibul

nu-mi trebuie bani

haine de schimb pentru drum

nimic material

să-mi sature dorul

ca de un părinte bolnav

să mă îngrijesc de el

să-l îmbrac de duminică

să-i cumpăr tot ce i-a lipsit în copilărie

mânam vitele

citeam după ele pe buchia de carte

muma nu se supăra că scăpau în porumbii

vecinilor

le astupa gura

din ăsta iese un…