Metastază

[bolache alexandru]

peștele cel mare

îl mănâncă pe cel mic

dar toți se feresc de solzi 

devin perie 

pe o beregată uscată

de aceea 

în sobă ard prima oară visele

apoi vreascurile de lemn

mult mai târziu păcătoșii 

e toamnă iar iubito

și iarna deja e în prag

depărtarea 

e premiul cel mare

dar în chiuvetă 

ferry spală grăsimile 

niciodată păcatele

la concursul acesta

ești campioană 

pașii tăi 

mirosul sânilor tăi 

au devenit legendă 

fostele iubiri

strivite de uitarea ta

se reîncarnează 

în cereale 

la micul dejun

sutienele sunt tricotate 

din deșeuri de curcubeu

sunt bio

la prânz imaginația 

îmbrăcată 

în costum new age

mănâncă veselă 

ouă ochiuri

cu șarpe zdrențuit 

merele flambate în tartar

sunt feliate și ambalate

în China 

pietrele sunt puii timpului

aruncăm cu ele după pui de moroșan 

dar noi 

ne naștem flămânzi 

și plângem dacă avem noroc

eu n-am plâns 

și m-au luat la bătaie 

așa am venit pe lume

dezbrăcat

azi am vreo două tricouri

și mă feresc de doctori

frunzele au nervuri 

cum orele au minute

părinții au copii 

minciunile au 

picioare scurte

iar tu ai amanți 

ai trecut 

de la nervuri 

la șosete ude

cornul din curtea școlii 

mi-l aducea bunica

azi îl plătește guvernul

colegii mei m-au invitat 

la pescuit

ce rost mai are

cel mare 

îl mănâncă

pe cel mic

[bolache alexandru]

Dar din dar se face rai... Glumesc. Am scos unul.

[Chris]

text ancorat in realitate. mi-a placut impletitura biblica, iadul este noul rai, am intalnit imagini/ idei care mi-au placut mult:

în sobă ard prima oară visele

sutienele sunt tricotate 

din deșeuri de curcubeu - si nu numai

cam multi de "dar" dupa parerea mea...

[bolache alexandru]

Da, Manuela! Am trecut printr-o pasă proastă dar mi-am revenit...

[Manuela Munteanu]

Monologul este cea mai scurtă cale spre a ieși dintr-o pasă proastă, purtat cu belșug de argumente ce pun în lumină viața. Altfel, cantitatea de pesimism sporește. Am zâmbit,  chiar dacă sensul cuvintelor este trist, dar, în ansamblu, poezia vă este tonică. Drag!

[bolache alexandru]

Da Lisia, dar în ziua de azi se găsesc mai multe elemente care să dezbine decât cele care să unească... din păcate!

[Vasilisia Lazăr]

colegii mei m-au invitat

la pescuit

ce rost mai are

cel mare

îl mănâncă

pe cel mic

Da, însă noi uităm un lucru: că puterea se adună/ din toți micii împreună. 

Un poem modern, dens, care atinge multe sensibilități. Cam toate au luat-o razna. Într-adevăr, metastază. Mi-a plăcut.

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu domnule Mihai!

[Mihai Katin]

în sobă ard prima oară visele

apoi vreascurile de lemn

mult mai târziu păcătoșii    cam  horror  pe aici !

dar în chiuvetă 

ferry spală grăsimile 

niciodată păcatele

la concursul acesta

ești campioană 

pașii tăi 

mirosul sânilor tăi 

au devenit legendă     este  bine  ca  orice  aptitudine  casnica  sa  dea   tonul  unei   legende   aici  olfactive!!!interesant!

părinții au copii 

minciunile au 

picioare scurte

iar tu ai amanți 

ai trecut 

de la nervuri 

la șosete ude   este  un lirism   pe  care  prozaic  sa-l   numim al  sosetelor  ude sau  al  guvernului  ,al  colegilor   cu  totii  implicati   intr-o  epica  devorare .....vremuri  grele  nene Iancule!!!

cu  multa  admiratie!