În jariștea clipei

[gabriel cristea]

Alunecă-mi, frunză, pe șolduri de vânturi

- o pânză-n derivă ajunsă la maluri; 

De-al toamnei răsuflet lividă mai fluturi

precum zbuciumate și-onirice valuri… 

Copacii așteaptă căderea-n uitare, 

Cu frunți ca de bronz, contemplând goliciunea;

Sub liniștea serii, albastra cărare

mă-neacă-n frunzișul adânc, cum genunea… 

Se zbat prin hățișuri lunatice coarne;

Pulsează paloarea prin ramuri, de parcă

o cale lactee, pe pulpele toamnei, 

împrăștie stele sub vâsle de barcă… 

Tu lunecă-mi, fluviu, pe nopți șerpuite, 

hoinar să cutreier dumbrăvile lunii;

Argintul mă cearnă scânteie prin site;

Și-n jariștea clipei să zboare lăstunii…

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela! Magia este în ochii celui ce o caută. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig! Secretul este să iubești Natura, nealterat de influențe citadine și anulându-ți eul. Aici este vorba de-a gândi și a te exprima în graiul imperceptibil al unui copac - e vorba de transformare, de sincretism, de contopire. E străfulgerarea unei clipe în care devii una cu natura. E o chestiune greu de explicat pentru cine nu se regăsește într-o banală adiere de vânt infiorând frunzișuri... 

[Mihaela Popa]

O lume magică  "În jariștea clipei"

Reverență!

[Grig Salvan]

Poezia semnată gabriel cristea e mereu o provocare pentru imaginația cititorului, pusă la încercare în a vizualiza o lume de forțe telurice și cosmice care se frământă în tabloul lumii în care și noi viețuim ca martori uluiți.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Nikol! 

[Nikol MerBreM]

Gabi, cu fiecare vers ne faci loc în lumea fascinantă a poeziei tale și e acolo atâta muzică! Frumos tare! Îmbrățișarea senzuală a naturii preface clipa în jariște și, precum în cer, la fel și pe pământ, polii se răstoarnă, ,,caleea lactee împrăștie stele sub vâsle de barcă" și ,,dumbrăvile lunii" sunt gata de cutreierat. Vrăjită lume!

Drag,

Nikol

[gabriel cristea]

E-atât de liniștită-ncât vocala dumneavoastră-mi pare un zumzet estompat în freamătul de ape. 

[Manuela Munteanu]

Memoria este bună numai dacă reține întregul context, nicidecum dacă, satisfăcută, extrage doar ce-i convine. A fost o glumă atunci. Nu m-a deranjat niciodată vreun dialog, cu atât mai puțin unul amuzant. Noapte liniștită!

[gabriel cristea]

Doamnă Manuela Munteanu, am o memorie bună. Rețin faptul că nu trebuie să vă irosesc prețiosul timp cu contracomentarii! Noapte bună! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Alexandru!