luna fugea odată cu mine

[Ariana Zburlea]

te-am sărutat și m-am simțit ca atunci

când fugeam

și luna

părea că mă urmărește.

                                 

sarabanda cerului

îmi făcea respirație gură la gură

și în pieptul meu punea

mistralele, zenitul

iar eu, cu brațele curajoase

adunam durerea iepurilor

din câmpiile de ciulini

și toți oamenii goi

care sufocă norii

cu foamea lor.

                                

ieșeam din casă și-alergam împreună

spre pădurea care speria giganticii

și-i arătam abisului

strângerea mâinilor noastre

                      

când

                                       

toate insectele aveau dinți strălucitori

și le-adunam sub bluză

ca mai târziu să le învăț

să cânte,

să cheme noaptea

doar cu vocea ta, dacă vreodată

printr-o respirație greșită

nu vei mai fi,

când cerul mi te va lua.

[Ada Nemescu]

recitesc, cu ochii larg închiși amintesc aceeași fugă pe-ntrecute cu luna, și-o prindeam între degete și mi se părea mică ea și lumea, acum vraja s-a spulberat, e departe...frumos povestit, am intrat în stare, bravo

aDa