şi tristeţea se-ntristează

[Stanescu Valentin]

 

şi tristeţea se-ntristează

     de aşa multă tristeţe

          când coboară şi brăzdează

     doi obraji ce-au fost odată

inundaţi de frumuseţe

 

     precum frunza pălesc vise

          împlinite ne-mplinite

               căi de-ntoarcere-s închise

          înţelesul se curbează

     către margini infinite

 

          nici nu pot să-mi plâng de milă

               sunt pe-o mare în derivă

                    iar tangaju-mi face silă

               steaua nordului păleşte

          spaţiu-timp mi-s împotrivă

 

               plete albe-mi curg pe frunte

                    şi privirea mi se-ndoaie

                         se văd fulgere pe munte

                    tunete bat în timpane

               prevestind ultima ploaie...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, nu ştiu de omul nu a fost învăţat cum să scape de tristeţe ci mai degrabă să o cânte precum am făcut-o şi eu în versurile de faţă. Poate pentru că tristeţea doare aşa de tare încât bucuria cu greu îi poate lua locul. Spre exemplu, aici în Cenaclu cele mai multe postări sunt triste, chiar şi pastelul aduce de multe ori mucegaiul tristeţii. Să zâmbim, astăzi este o zi minunată, pentru unii din Cenaclu!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem excelent! Am simțit această tristețe. Și nu o dată. Bine scris!

[Stanescu Valentin]

Chris, îţi mulţumesc pentru identificarea celor tăcuţi. Mă bucură că au fost aşa de mulţi iar cuvintele mele au coborât darnice în inimile lor. Nu în ultimul rând, aduc mulţumiri trecerilor tale constante printre catrene, Valente şi alte născociri ale minţii...

[Chris]

Foarte frumos!

"Ceilalti" pot fi cititori atat din cenaclu cat si din afara lui. Pagina Insemnelor este publica, asa ca nu stim cine trece pe aici.

[Stanescu Valentin]

’’Şi tristeţea se-ntristează’’ a atins 181 vizualizări, un număr record pe pagina mea. Vreo 10 să fi fost ale mele. Să fi fost titlul, conţinutul, conjunctura, timpul disponibil al colegilor cele ce au decis acest scor?

 

Mulţumesc celor 8 colegi care au dat ’’Îmi place’’: Ada Nemescu, Monica Pester, Petruţ Dan, Cornaciu Mihaela Ramona, Denisa Curea Popa, Grig Salvan, Mihaela Popa, Mihaela Chitic.

 

Mulţumesc celor 5 colegi care au avut un cuvânt greu de spus: Petru Dan, Ada Nemescu, Dacu, Grig Salvan, Mihaela Popa.

 

Rămân pe vecie cu întrebarea, cine au fost ceilalţi...

 

Totuşi, trebuie să le iau apărarea. Cum ar fi arătat pagina dacă aş fi dat un răspuns tuturor?

[Stanescu Valentin]

Domnule Dacu, vă mulţumesc pentru replicile înţelesului Dumneavoastră privind Tristeţea şi vă rog să opriţi aici comentariile. Voi urmări pe pagina Dumneavoastră ecoul lor, dacă va mai exista. O seară bună!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela, clipe rare-n bucurie să le oprim n-avem cum le trecem în amintiri ancore-n ocean de fum...

 

[Mihaela Popa]

"precum frunza pălesc vise

împlinite ne-mplinite

căi de-ntoarcere-s închise

înţelesul se curbează

către margini infinite"

frumos spus!

[Dacu]

       Dacă ar fi vorba despre o Femeie care ar avea numele ,,Tristețea", atunci eu aș versifica, de exemplu ca mai jos:

Azi Tristețea se-ntristează

C-a trecut a ei junețe

Văzând riduri ce-i brăzdează,

Doi obraji ce-au fost odată

Inundați de frumusețe.

       Dacu

[Dacu]

       Melancolia este nefericirea de a nu mai putea retrăi aievea fericirea trecută!

Cu ,,albastru se-albăstrește"

Sunt de-acord acum firește.

Dar nu cred că este brează

,,și tristețea se-ntristează".

      

       Dacu