La margini de tăceri

[Mioara Manoilă]

Vibrează-n crizanteme la margini de tăceri,
O pace ireală din basmele de ieri
Şi vara iar se mută şi lasă-n urmă vânt,
Şi se ascunde-n mine cu florile crescând.

Un nufăr ține-n palme un răsărit de soare,
Pe malul stâng se stinge ultima mea plecare.
Sunt iar acasă, mamă, ucid călătorii
Şi-n rănile din talpă îmi cresc copilării.

De prin păduri virgine, aud chemări în şoapte
Şi-mi văd copilăria gustând din mure coapte.
Sub geana de lumină, prin toamnele-mi târzii,
Răsună-n nuci colinde şi-mi plâng melancolii.

[Mioara Manoilă]

Chris, mulțumesc mult! 

[Chris]

Un nufăr ține-n palme un răsărit de soare, - mi-a placut mult aceasta imagine

sunt mai multe imagini frumoase in text. frumos!

[Mioara Manoilă]

Vasilisia Lazăr, mulțumesc mult!  Revizuiesc, cu drag!

[Mioara Manoilă]

Grig Salvan, vă mulțumesc pentru caldul comentariu și pentru sugestie! 

[Grig Salvan]

Caldă, plăcută, duioasă, în care ne regăsim cu toții, cu melancolii, cu nostalgii și copilării. Plăcută imaginea verii care se duce dar florile ei continuă să crească în mine. La fel imaginea nufărului ce ține în palmă soarele.

Din păcate, primul vers iese din ritm prin acea „Tremură-n crizanteme...” Frumoasă varianta propusă de Lisia:

„Vibrează-n crizanteme...”

[Vasilisia Lazăr]

Şi-n rănile din talpă îmi cresc copilării. 

De prin păduri virgine, aud chemări în şoapte
Şi-mi văd copilăria gustând din mure coapte.

Pentru a evita repetiția, aș recomanda această variantă, dar tu poți găsi altvceva:

Sunt iar acasă, mamă, ucid călătoria
Şi-n rănile din talpă îmi crește nostalgia.

De asemenea, primul vers (Tremură-n crizanteme la margini de tăceri) are un alt ritm decât restul, din cauza accentului. Recomand: Vibrează-n crizanteme, la margini de tăceri.

O aritmie simt și aici: Pe malul stâng se stinge ultima mea plecare. Ar putea fi: Pe malul stâng se stinge o ultimă plecare. Sau altfel, nu știu.

O poezie nostalgică, frumoasă, dar trebuie rezolvate într-un fel cele de mai sus. Am citit cu drag!