Ultimul tren

[Mioara Manoilă]

În gară nu e nimeni, e-aproape ora zece.
Septembrie și-adună bagajele din drum.
O ploaie cade rară, se scutură și trece,
Ultimul tren se pierde învăluit în fum.

Din felinar se scurge un fir ce arde-n tihnă.
Acarul se retrage la masa lui de ieri,
Aprinde o țigarã din ultima lumină
Şi-nchide depărtarea în şinele de fier.

[Grig Salvan]

Mioara Manoilă, mi-ai stârnit amintiri din începuturile mele muzicale pe sintetizator când lansasem albumul „Infinite Flight”- „Zbor Infinit”, care s-a bucurat de o bună primire, atât în țară cât și pe alte meleaguri, încă nu era You tube, dar erau posturi de radio dedicate acestui gen de muzică ce difuzau frecvent și piese din albumul meu, iar un post de radio avea și un top al preferințelor iar albumul meu a figurat multă vreme în top alături de un album al marelui Kitaro, eram foarte mândru pentru că era unul dintre muzicienii mei preferați și era o onoare nesperată să figurez alături de el într-un top radio...

[Mioara Manoilă]

Domnule Grig Salvan,  îmi răsună încă de ieri "Far...  faraway .

Mi-am amintit cumva de Kitaro, un elixir al sufletului meu. Nu fac o comparație, doar că ceea ce ne rămâne purtăm cu noi, în sensibilitatea noastră de nevindecat. Și versul dumneavoastră, "Departe, atât de departe," mi l-am recitat pentru că această depărtare am trăit-o ani... 

Vă mulțumesc mult pentru minunatul sentiment din muzică și din vers. 

[Grig Salvan]

Mulțumesc și eu mult pentru afinitatea cu muzica mea, mă bucur enorm când ea ajunge la inima ascultătorului, e o muzică oarecum mai simplă și mai directă, fără pretențiile unei opere de „anvergură”, mai intimistă, sentimentală și romantică, nu e un gen cu priză la „marele public”, nu am un public foarte numeros, („puțini, dar buni” cum glumea un amic al meu), dar cei ce se opresc în preajma muzicii mele sunt de obicei oameni de o mare sensibilitate și calitate sufletească.

[Mioara Manoilă]

Mihaela Popa, mii de mulțumiri!

[Mioara Manoilă]

Domnule Grig Salvan, vă mulțumesc mult pentru comentariu. Am ascultat muzica dumneavoastră și pot să vă spun că este unul din genurile pe care le ascult cu inima. Trenurile au fost multă vreme laitmotivul poeziilor mele. 

Una dintre ele a fost pusă pe ritm de jazz. Merg uneori pe pagina cu videoclipuri aici, pe Insemne culturale și vă ascult muzica. Mă inspiră. 

Cu multă prețuire!

[Mihaela Popa]

o bijuterie poezia ta, admirație!

[Grig Salvan]

Deosebit de frumos poem „în dulcele stil clasic” și rezumat la doar două catrene așa cum obișnuiau mulți dintre poeții noștri interbelici. Tema ultimului tren mi-e deosebit de dragă mie, am și eu un mic poem pe-aici exact cu același titlu și o piesă muzicală instrumentală intitulată „Ultimul tren” în secțiunea Videoclipuri. Fiecare vers e cizelat și la locul lui, totul se constituie într-o mică bijuterie lirică.

[Mioara Manoilă]

Nikol, vă mulțumesc! Cu prețuire!

[Nikol MerBreM]

,,Închide depărtarea în șinele de fier" - minunată surprindere a implacabilului! O lume înscrisă în mersul standard al trenurilor, nimic nu se întâmplă fără program, totul e monotonie, totul e în grafic, și totuși, din ultima lumină de ieri pare să rămână destul imbold pentru un mâine îndepărtat. Frumos!

Drag,

Nikol

[Mioara Manoilă]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc! Cu multă prețuire.