Costa Del Sol

[Corneliu Neagu]

Costa Del Sol

.

Ah, Costa del Sol, frumosul meu vis,

Stigmergic venind în cuante,

Mi-aduci amintiri din pierdut paradis

Curgând cu imagini turnante.

.

În mine trezesc neuitatul delir,

Mă-ntorc rătăcind peste ape,

Prin suflet se scurge vrăjit elixir

Când Costa del Sol mi-e aproape.

.

Huelva se pierde în urmă discret,

Regretele mor prea devreme,

Cadiz mă așteaptă pe țărmul cochet,

Iar marea-mi recită poeme.

.

Și glas de sirene mă cheamă în larg,

Hercule din Porți mă salută,

Privesc Gibraltarul în care se sparg

Legende din lumea pierdută.

.

Dar Costa del Sol la drum mă îmbie,

Eu las Gibraltarul în urmă,

Șoseaua sub roți m-aruncă în vrie,

Iar teama din mine se curmă.

.

Spre Malaga-n trombă, tot înainte,

Zăresc fortăreața maură,

Orașul vestit îmbracă veștminte

Ce ochii din zare mi-i fură.

.

Marea nebună se zbate în valuri,

Cu undele toate-n derivă,

Iar noaptea, din larg, lumină de baluri

Își cerne prin strâmta ogivă.

.

Văd vasta faleză, plină de lume,

Cu plaja-i cuprinsă de vrajă,

Maure vestale, ieșite anume,

Ar vrea să mă prindă în mreajă.

.

Dar drumul mă duce spre Almeria,

Hotel Costasol mă așteaptă,

Roquetas de Mar etalând alegria

Mă pune pe calea cea dreaptă.

.

Cetatea maură apare în zare,

Privesc înspre plaja-nsorită,

Dar timpul se scurge și altă chemare

Pe drumul stâncos mă invită.

.

Fernanda în prag rămâne pierdută,

Pornesc spre Sierra Nevada,

Trec munții semeți, din zări mă salută

Vestita cetate Granada.

.

Mă pierd în Alhambra, rămân în extaz,

Și parcă, cuprins de derută,

Imagini adaug în cugetu-mi treaz,

Din lumea maură pierdută.

.

Grădinile-Alhambrei în urmă apun,

Căci alte vestigii m-așteaptă,

În Cordoba intru și-n suflet adun

Magia venită în șoaptă.

.

Măreața moschee Mezquita se-arată,

În toată splendoarea maură,

Nevrând să accepte că-a fost integrată

În spațiul din altă cultură.

.

Mă pierd prin oraș, o nouă izbândă –

Istoria-n mine tresaltă,

Trecutul întors îl văd ca-n oglindă,

Trecând printr-o poartă înaltă.

.

Rulez către vest, Sevilla cheamă,

Gadalquivir mă  invită,

Copacii rămași în urmă aclamă,

Va-ncepe o nouă suită !

 

[Corneliu Neagu]

Plimbare de neuitat, mulțumesc pentru popas și remarcă! Onorat!

[Chris]

frumoasa plimbare! :)

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, drag prieten Grig Salvan, pentru aprecierile elogioase exprimate aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Prietene Mihai Katin, am afirmat de foarte multe ori că prezentul este numai o tăietură prin timp care separă viitorul de trecut. Noi trăim prin rememorarea trecutului și prin proiecțiile pe care le facem în viitor. Ca atare în acest poem totul este alcătuit din amintiri îmbrăcate în faldurile muzelor, amintiri ce par un prezent ce se prelungește la nesfârșit cu imagini de neuitat. Vă mulțumesc cu aleasă prietenie pentru popas și gânduri alese! Onorat!

[Grig Salvan]

Fascinantă călătorie! Am urmat cu emoție și uimire autorul în periplul său iberic. Despre frumusețea prozodică incantatorie a versurilor lui Corneliu Neagu nu mai vorbesc.

[Mihai Katin]

.

Huelva se pierde în urmă discret,

Regretele mor prea devreme,

Cadiz mă așteaptă pe țărmul cochet,

Iar marea-mi recită poeme.   tot ce  e frumos  nu  e de-ajuns  ,doar   lumina  amintirii  ne  ajuta  sa  regasim  aceste  clipe magice  as spune!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese și gând bun pentru precizare, stimată doamnă Vasilisia Lazăr! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Ați interpretat foarte bine. Prețuire!

[Corneliu Neagu]

Am interpretat exclamația dumneavoastră (Waw) ca pe un semn de apreciere pozitivă, stimată doamnă Vasilisia Lazăr! Vă mulțumesc  cu prietenie și respect, onorat!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei Gabriel Cristea! Onorat!