mi-a răpit copilăria

mă țineam de copaci întrebând dacă trebuie să merg

la școală

îmi imaginam că împlinesc douăzeci și cinci de ani și

lucrurile se pot repara

în locul coroanei au un bec cu filamentul întreg

atunci când vorbesc se aprind

prin simpatie

locul se umple de zgomote străine

ridic ochii

la semnul interzis din morala creștină

rochia ți se umflă

ca într-un joc al dragostei și…

mi-ar plăcea o viață cu tine

eu să scriu tu să fii mereu

altcineva

să ne plătească facturile de exemplu

dumnezeu

știe câtă nevoie am de timpul acela

inima mea este pregătită să dea ce are mai bun

voi căuta la târgul de cărți panglici tăiate

în loc de prefață

să citim despre mediterane cu formele pline măslinii

așteaptând la cules

îmi plăcea faptul că mă lăsai

la sfârșit de obicei…

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat

o pedeapsă

un consum pentru care nervii

nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele

așa cum o lupoiacă își mănâncă puii

 

din lipsa apei



greu îmi imaginez ploaia

semnul acceptat și de ingineri pentru abundență

am făcut un altar în dreptul ferestrei

să-i pot vedea și pe dumnezeu și pe diavol

 

în timpul acesta mi-a părut rău și-am iubit dulcele

așa cum popoarele migratoare au devenit…

nu este o corabie

vântul

sfâşie pânze din mâini,

un nu-ne-mai-întoarcem flutură

capul de mort,

orizontul -

val nesfârşit ce ascunde

straturi de smog;

nici măcar ceaţă,

iubito,

un apus cu gânduri știute numai de noi

coboară prudent între lumi...



ploaia ne face urâți,

păstrăm deoparte din somnul furtunii,

greutatea&frigul întârzie

barca 

femeia mea de gânduri -

noaptea

spintecă…

ca să înţelegi trebuie să ţii vântul

aproape de tine

cineva respiră profund

asculţi clarinetul alb  

ca un abur

frunze se-ntorc din copaci este

toamnă

anotimp de cules noaptea

sau

ziua când ne întoarcem

la început

eu

nu mă târăsc prin ţărână

ştiu

să

vorbesc despre lucruri în care nu cred

tot ce fac se transformă-n

poveste

bărbatul pe care-l doreşti este un

cuceritor daca vrei să-l…

lumea vrea să ne ținem de mâini

iubirea propune alcool 

pentru binele tuturor voi scoate în stradă o mie de mame

cu poveștile lor

la distanță de-un zâmbet am libertatea să-ți fac

tot ce-mi place

carnea suportă orice preludiu

până la urmă ți se pare dragoste 

după data nașterii

tot felul de astre promit o viață mai plină

două degete ridicate cer lumea

și tu

mă tragi într-o…

de câte ori îmi spui la mulți ani mă simt

vinovat de trecerea timpului

așa cum frumusețea mea necizelată vorbește de la sine

iar istoria cheamă oameni

de stat

nici eu nu pot să-mi imaginez imnul româniei

pe podiumul ue

măreția unui pachet de sancțiunui cosmice

atrage mințile vânzătorilor de criptomonede

poate și eu îmi voi face un rost

după căderea piețelor emergente 

trebuie să-mi potolesc inima ca la…

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea

până la urmă un poet ne-a salvat

lucruri care nu credeam să se-ntâmple au făcut

precum gândul fără putere

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ

dimineața un fel…

dacă ai putea lega apele

și nu ți-ar arde privirea cercul de fum petrecut

în jurul umerilor

voi fi bunul samaritean care te plimbă

la zece fântâni

picioarele se vor plânge

sângele va urca povara cu lucruri uitate

de fosta iubire

inima își va pune ca semn căldura luminii ascunse sub pernă

în timp ce vinul în formă de șarpe

o va face să bată mai repede

dacă va fi un 20 de miercuri următoarea poveste…

mă obosește fiecare faptă bună-

un omagiu adus omului

ar trebui să par fericit

în genul mișcării emoția luminează acele grame de suflare divină



precum în filmele noir atrag răul

senzația este destul de puternică

în fața unui mormânt unde nu mai pot face nimic mă plec

până la pământul proaspăt bătătorit



miroase a șine de tren, a păcură arsă,

a peroane murdare pe care nimeni nu vrea să-și lase bagajul

oameni cu biblia-n mână îl…

când corbii se strâng aud glasul

este nevoie în altă parte de tine

o floare de vâsc iarna se apropie

nimeni nu schimbă ceva după visul din zori

arunc tot ce-mi aduce aminte

de morți voi face curat

locul mi se pare bolnav

nu există greieri întoarceri în timp

ar trebui să mă oprească până bruma nu cade

pe lemnul cu dâre de var

păsări într-o manevră periculoasă vor să abată iubirea

mai presus de orice mă…

despre care n-aș fi crezut că pot exista,

mă face să urc râpa mărăcinoasei iubiri, înjumătățit

de dorință,

îmi umplu mintea cu tot ce nu am curaj să cer,

nopțile când mă sperie totul,

aud focuri de armă,

sărutul tău lasă un aer uscat, semn că-mi plouă în gură,

să n-ajung ținta vreunei religii,

ce nu-și dă seama că minte

mai mult decât moartea. 

cine poate măsura pe întuneric,

croindu-și locul

în…

mă plimb peste tot unde sunt droguri

sau cuvintele lipsă din rugăciunea de azi către diavol

nu mi s-au uscat lacrimile până când lumea a reacționat la trădare

și la tot ce nu putea dumnezeu să-și închipuie

din fiecare smochin blestemat mi-au rămas urmele

de gheare cu care păsări scurmau

după apă

încep să dau vina

pe starea de întuneric a soarelui salvat de medicamente

ridic pânzele speriat, libertatea  te…

mã aflu singur acasã

nu pot sã-ți pronunț numele fãrã sã mã supãr

din stradã copacii urlã ceva despre apusul 

vânãt de vânt

plouã atât de puternic încât am impresia cã lumea întreagã plânge

scot pistolul și trag în primul om

de zăpadă

trimișii lui Dumnezeu pe pãmânt 

îmi calculeazã iq-ul 

a fost cam mult sã amân dragostea

pentru a-mi câștiga existența

am scris 

mi-am dat cu ciocanul peste mâinile…

 îmi place fata asta

 vrea să mă ducă la ţară

 dar pe mine greierii mă scot din sărite

 stăm pe maidanul unde ard frunze

 nicio casă prin apropiere

 balansoare scârţâie cuvinte de epocă

 aş vrea să fiu cavaler

 să nu-i suflu fumul în faţă

 să-i dau bani cerşetorului care se ţine după noi

 vrea să fie învăţătoare dar

 eu admir inteligenţa mai puţin educaţia

 nu mi-am dat seama cum am intrat în mănuşile…

mă culc târziu mă scol devreme

în somnul meu fără de vreme

lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă

în fața unui colţ  de lună

din altă viaţă împreună

un vis de apă neîncepută

prea nemişcată prea tăcută

în care stele prinse-n gheme...

mă culc târziu mă scol devreme

şi dacă ne-am iubi târziu

fără să ştii fără să ştiu

că timpul vine mai devreme

decât lumina să ne…

întotdeauna par trişti

de-aia nu-mi place să-mi fac prieteni

ori se îmbolnăvesc ori într-o zi nu-ţi

mai răspund

la telefon

inima se hotărăște greu pentru că oamenii pleacă

din loc în loc

nu  vorbesc cu nimeni

pe stradă

dacă mă întâlneşti

nu vreau să mă recunoşti

să mă obişnuiesc

cu tine poza aceea

este o întâmplare dintr-o viaţă

de care nu-mi amintesc cu plăcere

de parcă dragostea m-ar fi luat

prin…