status qwo

[petrut dan]

de câte ori îmi spui la mulți ani mă simt

vinovat de trecerea timpului

așa cum frumusețea mea necizelată vorbește de la sine

iar istoria cheamă oameni

de stat

nici eu nu pot să-mi imaginez imnul româniei

pe podiumul ue

 

măreția unui pachet de sancțiunui cosmice

atrage mințile vânzătorilor de criptomonede

poate și eu îmi voi face un rost

după căderea piețelor emergente 

trebuie să-mi potolesc inima ca la stabilizare

alimentând conflictele ce făceau lumea să pară la îndemână

înainte

de a ne îndrăgosti unul de altul

 

mirosul de pâine inaugura kilometri de autostrăzi

păsări împărțeau câte-o jumătate de stâlp

din negrul timpuriu al ploii de azi noapte

am căzut de acord să tăiem pentru ziua de naștere

al celui de-al patrulea reich

 

și peste toate un nor radioactiv

de la diavol

morții nu uită indiferența cu care 

știința plătește să-și spună părerea

[Chris]

intregul poem este o imagine intunecata, pe anumite portiuni am simtit un intuneric greu, ancorata in realitate, oamenii sunt sacrificati cu foarte multa usurinta, asa am perceput strofa de final

frumos, chiar daca intunecat

[petrut dan]

Lisia, aș fi vrut să găsesc niște cuvinte mai dichisite pentru comentariul tău minunat, dar eu cum noaptea nu dorm, abia încerc să-mi dau seama pe ce lume sunt și având în vedere comentariul domnului Valeriu Anghel și al tău, înseamnă că m-am trezit într-o lume frumoasă, pentru care și ție îți mulțumesc și-ți zic o zi minunată! My lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Ca să încep în aceeași notă, de câte ori te citesc, știu că neuronii mei sunt puși la grea încercare... Și de fiecare dată când las un comentariu, sunt puțin cu inima îndoită de teama de a nu interpreta ceva total eronat, dar mă consolez cu faptul că poezia fără mister și fără puțină criptare nu prea e poezie și că fiecare își poate lua din ea ce și cât dorește, dar și cum dorește și simte. Au bătut ei câmpii mari critici pe marginea anumitor texte, mie de ce nu mi-ar fi permis? )))

Orice poet adevărat și care se respectă încearcă să-şi impună, în Galaxia Guttenberg, o gramatică afectivă personală în stare să-i singularizeze prezenţa. Așa se întâmplă și cu tine. Deja îți recunosc poezia. Asta e de bine. Mai rău dacă ar trebui să participi la vreun concurs și aș face parte din juriu. )) Sau poate că e tot de bine.)))

Îmi place versul tău cu adevărat liber, fără crispări ori complexe formale, asocierile lexicale șocante și câteodată insolite, libertatea de mișcare lirică, fără nimic din rigorile și încorsetările poeziei clasice, densitatea, trimiterile... De aici, cred, și unele dificultăţi de decodificare ale cititorului (neiniţiat). Iubirea este prezentă mereu şi nu e una estompată, cu aripile întoarse spre trecut, e una vie și luminoasă.

de câte ori îmi spui la mulți ani mă simt

vinovat de trecerea timpului

Un sentiment pe care îl trăiesc și eu de fiecare dată.

trebuie să-mi potolesc inima ca la stabilizare

alimentând conflictele ce făceau lumea să pară la îndemână

înainte

de a ne îndrăgosti unul de altul

mirosul de pâine inaugura kilometri de autostrăzi

păsări împărțeau câte-o jumătate de stâlp

din negrul timpuriu al ploii de azi noapte

am căzut de acord să tăiem pentru ziua de naștere

al celui de-al patrulea reich

Superb!

[petrut dan]

Bună seara,

- domnule Mihai Katin, deosebit comentariul dvs. poetic pentru care vă mulțumesc, cu respect!

- Monica, forever young!))

[Monica Pester]

Tu scrii îndrăgostindu-te și, te îndrăgostești scriind.

Ca o concluzie, tu iubești iubirea.

Fără chip, fără nume.

Ca stare de spirit și, știu eu, ca antiaging . . . 

Așadar, să fii iubit !

[Mihai Katin]

și peste toate un nor radioactiv

de la diavol

morții nu uită indiferența cu care

știința plătește să-și spună părerea  

un final ce da acestei saptamani doza ei de intelepciune pentru care s-au luptat fraticid atatea zile!