constelația lysistrata

[petrut dan]

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat
o pedeapsă
un consum pentru care nervii
nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele
așa cum o lupoiacă își mănâncă puii
 
din lipsa apei

greu îmi imaginez ploaia
semnul acceptat și de ingineri pentru abundență
am făcut un altar în dreptul ferestrei
să-i pot vedea și pe dumnezeu și pe diavol
 
în timpul acesta mi-a părut rău și-am iubit dulcele
așa cum popoarele migratoare au devenit pașnice
glucidele
i-au îndemnat la plăcerea de a sta la taclale
sub via din spatele casei
 
unii fără să știe au găzduit sfinți
alții deși i-au văzut n-au rezistat și până la munți
au rămas hainele
lucrul acesta este numai bun de dorit
așa cum inimii îi trebuie un sărut să fie convinsă
 
râd de faptul că nimic bun nu poate ieși
dintr-o iubire târzie
am toată dreptatea să mă culc
între brațele tale
mi-aș dori să spun că am scris să plătesc
viața
pe care mă întreb dacă ți-am luat-o pentru că nu aveam
destulă încredere
sau din prea multă dragoste
 
nimeni nu poate să-mi facă vreun rău
somnul mă ferește de priveliștea unui cer înnegrit
de
atâtea zăpezi
cât nu reușesc ochii mei să apropie oamenii

oare cât ar putea rezista
fără dragoste
am un sentiment de neliniște plină de farmec
de parcă
nu aș mai apuca să mă satur

înfășurat în plapumă ținând o carte în mână
cu aerul de eternitate al ninsorii
ce parcă mi-ar intra până dimineață în casă

îmi e teamă că nu vom îmbătrâni
împreună
ne-am promis cea mai lungă iubire și faptul
că nu voi fi gelos niciodată
 
apoi m-am răzgândit
din cauza nopții care torcea la picioare

 

 

 

 

 

[petrut dan]

- Alex, ma man, mulțumesc, noapte liniștită să ai, cu prietenie!)

- domnule Valeriu Anghel, recunoscător pentru prezență, mă bucură aprecierea dumneavoastră, cu respect!

- Dorina, mulțumesc frumos, să ai o noapte bună, cu drag!)

- domnule Ioan Ușurelu, cu respect!

- Lisia, ever!) Așa este, nu o constelație oarecare, de aceea mi-a și plăcut acest titlu! Lady!) 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Excelent!

[Dorina Cracană]

în afară de lipsa ta nu ar fi nimic de menționat

în procesul-verbal

cu cei dispăruți

sau cu cei rămași fără animalul de companie

Cat de frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, s-ar părea că tu vii din vremi prometeice, exprimându-te în forme pe măsura magmei de trăiri care se învolburează în propria-ți sevă. Cert este că tu te-ai născut ca să arzi pe altarul poeziei și al iubirii. Ești un fel de vulcan textual în continuă şi maximă erupţie. Poezia ta îmi face bine. Îmi dă un confort psihic și sufletesc. Am devenit dependentă de ea, de aceea sper să nu mă vitregești de ea niciodată. 

Despre poemul acesta? Cât o constelație. Și nu una oarecare...

Am să citez chiar din el cum simt:

îmi dă un sentiment de neliniște plină de farmec

de parcă

nu aș mai apuca să mă satur...

[Valeriu Anghel]

Se spune că un poet valorează la fel cât cel mai bun poem al său. Mi-e greu să spun dacă acesta este cel mai bun poem al dumneavoastră, dar, cu siguranță, e unul foarte, foarte bun. Felicitări!

[bolache alexandru]

Interesantă trimitere... dragostea ca masă de manevră, ca armă pentru obținerea păcii. Nu cred că am putea rezista prea mult fără dragoste.

[petrut dan]

Monica, dacă mă întrebi eu îl prefer pe Aristofan care, probabil, l-a inspirat pe Vișniec, dar eu am folosit numele din titlu de la o piesă a lui Giovanni Marrardi, care la fel se numește Lysistrata doar că eu i-am dat dimensiuni cosmice, ceea ce mi se pare mult mai frumos, să mă scuze atât Aristofan cât și Marrardi că de restul nu am niciun motiv să fac referire...)) Cu drag!

  

[Monica Pester]

Că nu pot să mă abțin. 

Lysistrata, dragostea mea -  Matei Vișniec.

Admirabilă această atingere  stelară a versului tău, care te poartă  în alt spațiu de dragoste și poveste

[Monica Pester]

Ai dreptate, Dane. Fără iubire s-ar pierde și valoarea ultimelor sinapse care mai stăteau în picioare într-o lume suficient de confuză.

Și, oricum, în fotoliul nostru, cu pledul nostru și cotoiul nostru, ajungem toți, întrebându-ne, a câta oară, dacă nu ne vom risipi pe drum, ca să ne putem reitera jurămintele făcute cu ani în urmă.

Dragostea îți vine mănușă, o slăvești în fiecare virgulă, în toate moleculele ai câte un strop, chiar dacă numai verbalizat! Îmi vine să spun, că e  neîntreruptă ca a unui Monte Cristo, ieșit din pușcăria gândirii și alunecat în apele iubirii fără opreliști. 

Eu mă bucur că sunt pe aici .