forever young

[petrut dan]

lumea vrea să ne ținem de mâini

iubirea propune alcool 

pentru binele tuturor voi scoate în stradă o mie de mame

cu poveștile lor

 

la distanță de-un zâmbet am libertatea să-ți fac

tot ce-mi place

carnea suportă orice preludiu

 

până la urmă ți se pare dragoste 

după data nașterii

tot felul de astre promit o viață mai plină

 

două degete ridicate cer lumea

și tu

mă tragi într-o parte

nu te lăsa păcălit semnul crucii e altfel

pe scenă

te sărut atât de frumos încât ni se iartă dorința   

de-a nu implica publicul

 

îmi aduci dansatoare și-un buchet uriaș

de vin

nu vreau să-ți spun ce pățesc

felul tău de-a mă transforma scoate

din minți 

pe oricine ar trece prin viață cu ochii închiși

la iubire și moarte

 

n-am primit nimic înapoi iar viața continuă gala 

de lumină și sunet

oamenii se îndrăgostesc tot mai mult

cu senzația că sunt unici

 

a iubi înseamnă un sport cu mâna pe armă

emoțiile ne declară imprevizibili

și tu cea pentru care am închis ușa morții

îmi poți face orice să rămân tânăr

[bolache alexandru]

Eu cred că ar trebui sa promovăm limba noastră strămoșească. Și cred că tu ai această posibilitate. Poate că vorbești fluent engleza și nu mă îndoiesc de faptul că știi și alte limbi străine dar robul tău Alexandru crede că ar trebui să renunți la acest stil. Poate greșesc dar prietenii așa fac... greșesc. Poeziile tale au o notă aparte sunt cu substrat. De ce să fie murdărite de acest flagel? Poate greșesc. Dar măcar ți-am dat de gândit. De ce poezia ta sa nu se numească veșnic tânăr?

[bolache alexandru]

revin

[petrut dan]

Bună seara,

- domnule Mihai Katin, vă mulțumesc, ca de obicei un comentariu elaborat și interesant, cu stimă!

- Amanda, dacă ți-au plăcut, însemnă că ți-au adus aminte de ceva plăcut!

- Manuela, apreciez cuvintele frumoase și prezența constantă, seară frumoasă!

- Lisia, impresionant! Lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Încă un poem confesiv-reflexiv, într-un melanj minunat și interesant de modernism și sensibilitate, încă un cântec de harpă, cântat de Orfeu Euridicei, unde cuvintele iau locul notelor muzicale și-n care iubirea devine sursă a tinereții veșnice. Maniera în care e scris e una accesibilă și profundă. Dar ce e adevărata poezie dacă nu simplitate și înălțare prin meșteșug la rostirea trăirii și ce e iubirea dacă nu izbăvire? 

a iubi înseamnă un sport cu mâna pe armă

emoțiile ne declară imprevizibili

și tu cea pentru care am închis ușa morții

îmi poți face orice să rămân tânăr

Forever...

[Manuela Munteanu]

Trainică evoluție a dragostei într-o minte mereu tânără, într-o inimă asemenea, schimbările profunde ale vârstei, fiind la fel de profunde în felul de-a iubi, mult mai matur și asumat. Seducătoare apropouri, semnificații și mărturii împinse spre declarații de dragoste. Frumos, domnule, ca de obicei!

[Amanda Spulber]

"te sărut atât de frumos încât ni se iartă dorința
de-a nu implica publicul"
Versurile astea mi-au adus aminte de sărutul din The Notebook.

"și tu cea pentru care am închis ușa morții
îmi poți face orice să rămân tânăr"
Versurile astea nu mi-au adus aminte de ceva anume, dar îmi plac mult.

[Mihai Katin]

poemul in sine, dar titlul in primul rand mi-a  adus in memorie un cantec si el devine parte a acestei  constructii  poetice  deosebite  din care   desprind  o  parte:

n-am primit nimic înapoi iar viața continuă gala

de lumină și sunet

oamenii se îndrăgostesc tot mai mult

cu senzația că sunt unici

a iubi înseamnă un sport cu mâna pe armă

emoțiile ne declară imprevizibili

și tu cea pentru care am închis ușa morții

îmi poți face orice să rămân tânăr   cine  are  rabdare si putin har sa inteleaga aceste versuri atinge fara sa stie umbra nemuririi ce inca ne  mai  asteapta  poate intr-o  gara...poate  intr-o intersectie din Tokio....

cu multa pretuire!

https://www.youtube.com/watch?v=t1TcDHrkQYg&pp=ygUNZm9yZXZlciB5...

[petrut dan]

Domnule Valeriu Anghel, vă mulțumesc, ați spus și înțeles foarte bine!  Cu stimă!

[Valeriu Anghel]

Și cu o poezie mereu tânără și proaspătă.