mereu ai spus, maestre, că Pământul

e singurul loc unde se poate crea Paradisul

acum te-ai mutat într-o stea

ai plecat să-L întâlneşti pe Dumnezeu…

Când te-am văzut atunci, întâia oară,

îndată am știut că îmi vei fi destin,

iubirile trecute începeau să moară,

în ochii tăi adânci urcam câte puțin.

N-a fost, desigur, pură întâmplare,

în…

am trimis poezia

ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul

bine stabilit

nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung

nu ştiţi dacă o să ajungă...

o să mă aşez puţin la umbra

arinilor cu frunza

cerată şi amară

din care mănâncă lăcrimând

ciute

să-şi facă laptele

pelin

când trebuie să înţarce puii

nu mă aşteptaţi, nu ştiţi dacă o să ajung

nu ştiu dacă o să ajungă

multe-s…

pentru că eu sunt țăranul Ion

când sărută

pământul,

și-apucă de poală un înger

și-un demon, iar sfântul

privește din cer,

nu trufaș,

nici cu silă,

doar tace în el cu părere de rău

și

de milă,

nici cerșetor,

dar nici cu pistoale,

nici împărat, dar nici coate-goale,

în aur sărac, dar în morți de bogat

fără număr,

purtat-am pe-ai mei,

pe ai fraților mei și pe-ai lumii pe umăr,

și nu de folos,…

te rupi ușor de lucruri și plăceri

aluneci pe șuvițe lungi de lacrimi

și uiți treptat tot ce-ai mai vrea să ceri

te lepezi de dorințe și de patimi...

te lași purtat de-un tulbure flux

zadarnic să te mai opui

dus către moarte pe-o plută de lux

nu mai ceri nimic nimănui

te ia în primire luntrașul Charon

să faceți un ultim ocol

cu luntrea lui neagră de pe Acheron

plătindu-i un ultim obol

nimic din ce-a…

totul căpăta în gura mea un gust persistent de lacrimi,

oare de ce viața începe și se termină cu un plâns?



ochii mei sunt doar ascunzișuri pentru cuvinte,

m-am rătăcit, dar am cunoscut viața pe drum,

am învățat să caut speranța ca pe o scoică rară pe o plajă pustie,

ca pescărușii pe o mare înghețată, așa dansam în jurul vieții

să-mi alung de sub piele…

Am pus lacrima să scrie

Dor lăsat demult de vânt

Se întoarce în poezie

Teoreme din cuvânt.

Ziua mă gândesc la mine

Noaptea mă gândesc la voi

De ce oare mi-e rușine

De ce treceți prin nevoi? …

Am pus fluturi să îmbie

Stele amare urcă în cer

Frontiera lumii vie

Va fi slobodul mister!

Astăzi scriem doar povestea

Amneziei scrise în vânt

Tristă în lume ne e vestea

Europa, trist…

O liniște desăvârșea un rai,

O vrajă îmbrăcată în tăcere 

Pe-un alt tărâm,  în care îmi erai 

Esențe tari ce dorm în mângâiere.

Acolo unde heruvimi păzeau 

Ca timpul să nu-și scuture secunda 

Și să nu-mi pleci, așa cum nori treceau, 

Cum valul se înstrăina cu unda.

Pe-o primăvară ne făceam culcuș,

Mătasea ei cu flori…

atunci când lucrurile dispar în prezența

unui bibelou

cu data nașterii

faptul că adevărul mă face să plâng

nu-mi inspiră nimic

 

atunci când trebuie să curăț soba

sărut pereții  în culoarea pământului

pun lemne

și lumea fraților grimm

cucerește orice femeie care și-ar călca pe inimă

pentru mine

și iubirea ce nu se mai satură

 

atunci când mama se ceartă cu dumnezeu iar

eu greșesc

poezia care în fiecare vers își cere…

dimineţile treceau întotdeauna

la fel

îmi beam cafeaua

o amestecam cu puţină patimă

apoi îmi spuneam

că asta e fericirea

aşa era cel mai simplu…

apoi mă predam zilei fără condiţii

primeam tristeţile

şi moartea în doze mici

înfrângerile îmi deveneau

iarăşi scadente

dar nu făceam nimic…

rătăceam…

Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;

Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;

Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,

cu-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.

Pe pânza inului așterni nesomn…

Și ce dacă acum, mă risipesc în ploaie,

Eu port încă pe umeri, colanul de regină.

Îmi repetai pe vremuri - nimic să nu te-ndoaie

Chiar sufletul de-ți plânge, acoperit de vină –

Mă  scutur și-avalanșa de-o sută de cuvinte

Învăluie un sânge ce nu vrea să respire,

Îmi amintesc Săpânța cu-atâtea vii  morminte,

Și cruci tandru pictate, în timp să nu expire.

Iar din alegoria ce-mbracă-acest destin

Pătrund în…

mi-e slova lin izvor de apă dulce

la care vin străini să se adape 

și vin priveghetori ca să se culce 

într-un culcuș încă purtat de ape

ea poartă pe alocuri vocea…

Patul meu este durerea

mă-nvelește doar necazul

grijile mi-au luat puterea

lacrimile nu-s cât obrazul

Mă-nvelește doar necazul

dar unde-i îngerul de pază

ca să-mi schimbe macazul

mereu…

dacă te întorci la ultimele zile din viața lui lenin

dacă vorbești atât de frumos încât minciuna ta poate deveni

cel mai puternic adevăr

și dacă

în minte nu mai ai loc de sertare

pentru dumnezeu

nimic nu face mai mult decât rugăciunea despre

câte rabdă omul

să fie

om și floare și sare din mare

ne vin amintiri cu cei care nu au știut să citească

să înalțe biserici

să creadă

să plece în vacanțe…

mi-a povestit mama de dimineaţă

că a visat ape tulburi

şi că tata o tot chema la el, de undeva de sus.

e doar un vis – i-am spus –

şi am cuprins-o încet de după umeri.

Doamne, şi parcă atunci

am văzut prima oară ce mică e

şi cât de adânc i-a săpat bătrâneţea în ziduri.

o lacrimă ascunsă şi-a picurat sarea

în ecoul din peştera timpului…

am văzut-o pe mama, dreaptă şi neobosită,

arzând, pe marginea…

încă trăiesc oameni

animale de companie iluziile

fiecărei nopţi apocrife

balansează cardinal 

cerul gurii într-un indigo de plumb  

zilei

argintul viu dezleagă umbre

graficul unui supravieţuitor

timpul întreabă vrei să

te rogi

nu

am încredere-n mine

ce ştii să faci

nimic

sunt un gentleman

după dezlegarea trupului greu

se va liniști deodată și sufletul meu

când s-o risipi fierbințeala din vine

mă voi răcori și eu în apele line

voi pluti ușor peste glia pustie

ca un flutur murind în toamna târzie

visând că-ntr-o altă primăvară

va renaște din nou, ca odinioară

zburând nevăzut ca un duh

mă voi pierde-n străveziul văzduh

voi lăsa în urmă orice durere

orice dorință, orice plăcere

toată teama mea de…

Cu umbrele venite înspre seară

ajung regrete rupte din trecut,

se-așază pe o margine de scut,

să le ascult povestea lor amară. 

Ar vrea să-nceapă toate deodată,

eu aș dori să le ascult pe rând…