te rupi ușor de lucruri și plăceri
aluneci pe șuvițe lungi de lacrimi
și uiți treptat tot ce-ai mai vrea să ceri
te lepezi de dorințe și de patimi...
te lași purtat de-un tulbure flux
zadarnic să te mai opui
dus către moarte pe-o plută de lux
nu mai ceri nimic nimănui
te ia în primire luntrașul Charon
să faceți un ultim ocol
cu luntrea lui neagră de pe Acheron
plătindu-i un ultim obol
nimic din ce-a fost nu-ți mai amintești
și lumea ta se destramă
tu nici măcar nu mai știi cine ești
când treci de ultima vamă
mădularele toate se frâng și te dor
numai o vreme ești Tu...
apele toate se-ntorc la izvor
Apa Sâmbetei nu...
Adaugă un comentariu
Bolache Alexandru, Mihaela Popa, mulțumesc de trecere și semnul de lectură!
Interesant comentariu, Amanda Spulber. Visele sunt un domeniu fascinant încă prea puțin cunoscut și descifrat. E posibil să fie doar o stranie coincidență. ori poate mai mult de atât, nu știm.
Cât despre uitarea din pragul morții, ea se petrece în mod vizibil la majoritatea celor aflați în agonie, o pierdere a simțului realității și a propriei identități.
Mulțumesc de trecere și comentariu!
Lisia, da, sunt unele „ruperi de ritm”, dar trecerea de la o anumită formă prozodică la alta de la strofa întâi la celelalte e făcută deliberat.
Și așa e, la acel vers din prima strofă merge o silabă de început, un „și” pentru a intra în ritmul versificației.
În ce privește scrisul în versuri libere, nu-mi stă în obișnuință și nici în concepția mea despre poezie. Mai scriu uneori vers liber când nu mai am nici răbdarea nici inspirația de a da o formă cu adevărat poetică unor gânduri, idei și simțăminte, dar le consider doar „ciorne” pentru o posibilă viitoare poezie.
Mulțumesc mult de trecere și observații!
Nuța, mulțumesc pentru comentariile ample și detaliate, pentru observații!
În ce privește ritmul, e adevărat, dar am făcut-o deliberat, după prima strofă care are o anumită schemă prozodică am schimbat schema în următoarele strofe, prima e ca un fel preambul, de „cuvânt înainte”, restul o desfășurare proprie. Poate că sunt unele „ruperi de ritm” în unele versuri, așa cum menționează și Lisia, dar eu nu-mi dau prea bine seama.
În ce privește sintagma „plută de lux”, ea nu e întâmplătoare ci mi-e sugerată de modul în care suntem înconjurați și rasfățați în drumul spre marea trecere, de către lucruri frumoase, dar netrebuincioase, de către oamenii buni care caută să ne facă toate plăcerile, dar când e prea târziu și oarecum în zadar.
În ce privește „Tu”-ul din ultima strofă e un element cheie creat prin substantivizarea pronumelui personal obișnuit, sugerând personalitatea și identitatea proprie care se destramă treptat până la dizolvarea în neant la trecerea în altă stare.
Manuela, mulțumesc de vizită și comentariu. Pre-trăirea propriei treceri „dincolo” e mai degrabă un exercițiu de imaginație dar și de credință că odată cu această „mare trecere” se pot întâmpla și „lucruri bune”, în sensul eliberării de constrângerile „lutului” suferind, de purificare a spiritului închis în carcasa materială, de accesare a unei lumi noi, poate mai bună decât cea în care am suferit. Până la urmă poate o formă de evoluție, cum zici...
Mihai Katin, așa e, o tristețe oarecum stenică și împăcată cu soarta, o încercare de „avampremieră” a trecerii, de vizualizare lirică a ei, de obișnuire cu ea...
un subiect greu, îndeamnă la meditație
Moartea ca o eliberare supremă. Trecând prin cele douăsprezece vămi, treisprezece au preoții, sufletul suferă până la judecata finală. Interesant subiect.
Sunt mai multe ruperi de ritm, chiar și în prima strofă la al treilea vers, unde ar mai trebui o silabă, de exemplu (și uiți). Ce să spun... Trecerea aceasta spre Dincolo e relatată în multe feluri, unii spun că îți amintești totul din timpul vieții, e ca un film care îți trece prin față, nu putem ști, vom vedea noi la timpul potrivit. :)) Am și eu o poezie pe acest subiect, bineînțeles, totul e subiectiv. Finalul mi-a plăcut și mie. Poate era mai bine s-o fi scris în vers liber. Zic și eu.
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE