Destine peste timp

[Corneliu Neagu]

Când te-am văzut atunci, întâia oară,

îndată am știut că îmi vei fi destin,

iubirile trecute începeau să moară,

în ochii tăi adânci urcam câte puțin.

 

N-a fost, desigur, pură întâmplare,

în visul meu frumos tu existai demult,

dar ai venit ca steaua căzătoare

ce-și cauta iubirea sfântă pe pământ.

 

Pe scara vieții eu urcam spre tine,

tu ajungeai reconvertită din trecut,

plecați la drum, sub noile destine,

în zodii noi deopotrivă-am renăscut.

 

Ne duce astăzi viața mai departe,

din harul său  ne dă acum câte puțin,

dar din puținul dat încă împarte

frânturi de cer acelora ce-n urmă vin.

 

[Corneliu Neagu]

Un comentariu deosebit de frumos, cu tălmăciri originale ale versurilor din această poezie, stimate prieten și coleg de condei Petruț Dan! Vă mulțumesc cele mai frumoase gânduri!

[petrut dan]

Un poem de dragoste cu străfulgerări filozofice, omul în căutarea unei explicații lirice în legătură cu el, dar și cu cei din urmă. Mi-a plăcut această disponibilitate de a împărți și de a căuta iubirea acolo unde altora le-ar fi greu să-și închipuie! Aprecieri! 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu multă prietenie, stimate coleg Alexandru Bolache!

[bolache alexandru]

Iubirea ca un destin dincolo de timp. Construcție lirică deosebită, ca de obicei.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, stimată doamnă Vasilisia Lazăr! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

O poveste de dragoste, de data aceasta, cu happy end. Frumos!

[Nuta Craciun]

Da, așa este, tot ce scriem este adevărat și autentic căci vine din noi, dar uneori fantezia noastră depășește povestea pe care o trimitem în lume. 

Și nu e nimic nelalocul lui, doar poezia e artă și ceea ce simțim noi e doar sentiment iar acel sentiment trebuie ridicat la rang de artă... dar știu că ați înțeles ce am vrut să spun. 

[Corneliu Neagu]

Distinsă prietenă și colegă de condei Nuta Crăciun, tot ceea ce scriu eu este o poveste adevărată, pentru că se petrece în sufletul meu, deci izvorăște din ceea ce trăiesc zilnic. Uneori povestea vine dintr-o realitate concretă, alteori nu - este numai o stare emoțională a ceea ce noi poeții punem pe seama eului liric. Atunci când scriu o poezie spun de fapt o poveste în care cititorii mei să se regăsească și să le umple inima și sufletul. De aceea, acum mă bucur foarte mult că v-a plăcut și vă mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente!

[Nuta Craciun]

Fericit trebuie să fie cel care știe...!! Eu nu am știut și sufăr... așa-mi trebuie!! 

Acum la modul serios, e atât de frumos când ideile curg una din alta într-o compoziție atât de armonioasă...

și ce luminoasă estetică este estetica propriei regăsiri, izvorâtă direct din ceea ce trăiești zilnic!!

Sper că nu mă înșel când simt că ideea acestei poezii e o poveste adevărată!