Cuvântul de la Săpânța

[Monica Pester]

Și ce dacă acum, mă risipesc în ploaie,

Eu port încă pe umeri, colanul de regină.

Îmi repetai pe vremuri - nimic să nu te-ndoaie

Chiar sufletul de-ți plânge, acoperit de vină –

 

Mă  scutur și-avalanșa de-o sută de cuvinte

Învăluie un sânge ce nu vrea să respire,

Îmi amintesc Săpânța cu-atâtea vii  morminte,

Și cruci tandru pictate, în timp să nu expire.

 

Iar din alegoria ce-mbracă-acest destin

Pătrund în adevăr. Fiindcă suntem goi,

Cerșim o viață-ntreagă un ajutor divin

Nesocotind Cuvântul ce ne-a zidit pe noi.

 

Semnale vin, în coduri din ce în ce mai clare,

Deschidem doar cutia Pandorei ce ni-i dată,

Dar frici de găuri negre ne sapă-n mădulare ,

Să nu cuprindem toată minunea arătată.

 

Portaluri noi se-arată spre infinita Sursă,

Un pas ne mai așteaptă să depășim feeric

Praguri de speranță și să intrăm în cursă

Uitând c-am fost odată, adânc, în întuneric.

[Mihaela Popa]

îmi place toată poezia

dar strofa asta spune foarte mult

"Iar din alegoria ce-mbracă-acest destin

Pătrund în adevăr. Fiindcă suntem goi,

Cerșim o viață-ntreagă un ajutor divin

Nesocotind Cuvântul ce ne-a zidit pe noi."

minunat!

[Chris]

Iar din alegoria ce-mbracă-acest destin

Pătrund în adevăr. Fiindcă suntem goi,

Cerșim o viață-ntreagă un ajutor divin

Nesocotind Cuvântul ce ne-a zidit pe noi. - mi-a placut in mod deosebit aceasta strofa

Și cruci tandru pictate, în timp să nu expire. - aici, iar am avut senzatia aceea, stiti dv. care :))

[bolache alexandru]

Iar din alegoria ce-mbracă-acest destin

 

Pătrund în adevăr. Fiindcă suntem goi,

 

Cerșim o viață-ntreagă un ajutor divin

 

Nesocotind Cuvântul ce ne-a zidit pe noi. Frumos și adevărat!

[Monica Pester]

OK, muncesc, muncesc, Lisia ! Sper ca versurile numite să strice numai ritmul, nu și poezia !

[Vasilisia Lazăr]

Pătrund în adevăr. Fiindcă suntem goi, 

Praguri de speranță și să intrăm în cursă

Eu consider că aceste două versuri strică ritmul. 

Un frumos poem despre locul în care se râde înaintea morții.

Dan, :))))))

[Monica Pester]

Dna Nuța, n-am atins măiestria dar cu îndemnurile d-voastră,

ma străduiesc  !

[Monica Pester]

Cu  bucurie, mulțumesc frumos, d-le Grig.

[Monica Pester]

D-le Katin, m-ați obișnuit cu vorbe intense ðe prețuire. Nu mai știu 

În ce ordine sa va mulțumesc!⁷

[Monica Pester]

'..șteptam, Ianoș !

[petrut dan]

„Sub această piatră grea

Zace tristă soacră-mea

Trii zile de mai trăia

Zăceam eu și citea ea.”

Poemul tău mi-a amintit de vestitul cimitir și ce scrie pe o cruce de-acolo, acum râdem și ne simtem bine, data viitoare comentăm! Seară faină!)