În ziua-n care Dumnezeu îmi va vorbi,

Cocorii vor pleca înșiruiți.

Secundele, clepsidre vor opri,

Să-i ceară înapoi pe miruiți.

Se vor transla  desenele rupestre 

Pe craniile de cristal rămase,

Iar toate semințiile terestre

Vor arăta de ce au fost retrase.

Va fi un alt ecran de observare,

Lumile noi vor fi iar împărțite,

Și din frecvențele de diamante rare

Vom separa ce ne putem…

Ca gloanțele  în rafale reci, loveau în trup,

vorbele tale de rămas bun.

Au trecut ani sau secunde ?

Îmi părea că mușcam și din viața următoare

atunci când am început căderea.

Viteza cu care mă îndreptam spre începuturi

îmi deschidea aceeași veșnică 

problemă  matematică

De ce unu și cu unu, nu fac doi ?

În geometria euclidiană, pe care

așa de bine mi-o predai, axioma lua

 înfățișarea adevărului…

Țipetele sparg tăcerea plajei.

Mai adânc, mai adânc . . .

Nisipul se zbârcește de groază,

de groaza de a nu năvăli adâncul

să-i mute scoicile pe o creastă de val.

Alene îmi desfaci părul și

picuri otravă pe genele albite de sare.

Cu un sfredel de malachit întunecat

îmi grăbești moartea confuziei și haosului

care începuse  demult  să se vadă  adică

din clipa în care m-ai întâlnit.

Mai adânc, mai…

E oră de seară, e încă senin

Și lacrimi fierbinți, de catifea 

Inundă din piepturi, ca un suspin,

Bărbatul -fantomă se duce să bea

Se-așază vântul, un tunet despică

Tot cerul și umbre joacă pe străzi

Bărbatul-fantomă se uită cum pică 

Cioburi de toamnă, pe-autostrăzi

Căldura mocnită ascunsă-n canale

Se plimbă și face tumbe de fum

Bărbatul-fantomă citește semnale

În mijlocul pieței,…

Și ce dacă acum, mă risipesc în ploaie,

Eu port încă pe umeri, colanul de regină.

Îmi repetai pe vremuri - nimic să nu te-ndoaie

Chiar sufletul de-ți plânge, acoperit de vină –

Mă  scutur și-avalanșa de-o sută de cuvinte

Învăluie un sânge ce nu vrea să respire,

Îmi amintesc Săpânța cu-atâtea vii  morminte,

Și cruci tandru pictate, în timp să nu expire.

Iar din alegoria ce-mbracă-acest destin

Pătrund în…

Am învățat, în sfârșit, să trăiesc

într-o acoladă a destinului,

pe care, doar intuitiv, o numesc viață.

E ca un imens giratoriu,

ca o buclă în timp,

în care totul se repetă la nesfârșit.

Ochii mei triști își ascut albastrul 

și devin Excalibur, magica sabie

cu care încep să tai fără milă,

stufărișul trecutului.

Și caut, ascunse în zecimalele lui pi,

îndoieli, iubiri pierdute 

sau zadarnic…

Rămâi să ne spunem cuvinte,

Să ardem și ultimul vreasc,

Curând devenim oseminte

Sortate-n al timpului teasc.

În ochi îți zvâcnește lumină,

Pe umeri mi-o pui și eu tac

Mă mângâi pe trup de hermină

Când stelele vin peste lac.

Statui între chipuri   de nufăr,

Fac cercuri albastre și  mov,

Și uit că-n tăcere eu sufăr

Și-am stins lumânarea-n alcov.

Mai lasă-mi cercei în…

Mi-e dor să aprind iar stelele

cu mâna întinsă,

ca o plasă de ademenit vise.

Mi-ai spune, vino, umbra mea

ne acoperă pe amândoi.

Dar vezi, asta se întâmpla demult,

în poveștile pe care nu le-am uitat,

de atunci când tu îmi erai școala

și caligrafia cu care îmi scriam viața.

Acum, umbrele noastre sunt atât de mici.

Nici draperiile trase 

nu mai pot lumina trecutul

ce ne inundă pas cu…

 . . .De-i trece pe la poarta mea vreodată,

Să nu mai intri, ține drumul drept

Nu pot ca din icoana de-altădată,

Să nu mai știu pe cine să aștept.

În lungul unei vieți, acum trecute,

Am așezat hotare pentru mine, 

Și-n zilele și nopțile pierdute

Ofelia eram,  printre ruine.

Cu Dumnezeu făcut-am legământ

Să-mi dea ca strajă, desenate chipuri,

Știind că îmi voi duce în pământ

Clepsidrele ce nu…

Strigătul corbilor ce-și caută hrana

Îmi lasă-n timpan o dungă de-oțel 

Corbi mari de fier care‐ncalecă vama,

Trec peste lume viforând a duel.

Ei toți sunt păsări hrănite cu sânge, 

Din carnea-ncălzită sub șaua de cal

Personaj-umbre ce nu pot învinge

Decât trecand dintr-un mal în alt mal.

Când simt mirosul  de victimă-apar,

Cadavre calcă, să nu se oprească,

Și doar un tratat din anume…

Vino și mă scaldă

Lună-nfiorată,

Cu lumină caldă

Să fiu răsfățată

Să-mi faci cuib la tine,

În castel boltit

Și foc de rubine

Cu dor  împletit 

Cheamă-mă-n durere,

Cheamă-mă odată,

Asta am ca vrere

Azi sau niciodată.

Lanț de căpătâi

De-mi ursești plecarea,

Dar tu să-mi rămâi

Rostul și cărarea

Lună măiestrită,

Vino și mă…

Mă las în voia soarelui,

Înconjurată toată-n raze,

Mă las în voia vântului,

Am sângele de kamikaze

M-aburc apoi pe Himalaya,

Încalec monstrul Everest

Să mă primească mama Gaia 

Ca să îmi dea un ultim test.

Văd apele ce plâng secate,

Cum  bogățiile pieriră

În lumea asta de păcate,…

Intens mesaj al stelei ce se-aprinde

Nălucă de argint în noaptea grea

O rază-n deznădejde mă cuprinde

Dar știu că sus nu e decât o stea.

Nu pot opri tristețea ce se-ntinde, 

Bătrânicioasă-n falduri de…

Apocalips e noaptea fără tine,

De-aș fi știut-o de  acum un an !

Alt sânge mi-ar fi lunecat prin vine,

Nu mi-ar fi plâns mestecenii în van.

M-aș fi prelins tăcut printre suspine

Și-aș fi legat nădejdile colan,

Apocalips e noaptea fără tine,,

De-aș fi știut-o de  acum un an

Când mă ardeau privirile haine

Zile și luni de-a rândul. Ca dușman,

Mă-nfierau cu vorba de - streine- ,

Ce să fi fost ?…

Singurătatea este gluma

cu care întâmpin

fiecare dimineață.

Este floarea pe care

mi-o port la rever 

cu  mândrie  nedisimulată.

Este subiectul preferat în 

discuțiile mele cu oglinda.

Singurătatea vrea

să-mi fie soră geamănă, dar

de fapt, ne completăm.

Am nevoie de ea, mă hrănește,

îmi ia apărarea când ,

vreo raza obraznică de suflet

îmi încearcă împărăția.

Dar, gata, n-o…

Undeva, la marginea planetei,

și undeva, la o margine de timp,

ma apropii, în sfârșit, de minunea infinitului.

Mai întâi, mă învelesc cu grijă într-un nor, 

până îmi pierd umbra, 

Apoi urc, urc, nu văd stelele toate,

curcubeiele  mă salută înviorându-se.

Doar din  Carul Mare, abia zărit,

Venus îmi face cu mâna, mă recunoaște.

Și continui să-mi deschid aripile.

Cordonul meu de argint

se desfășoară…

Nu-mi bate în poartă, străine,

Deschide și intră, te-aștept,

Dar vino cu mâinile pline

De vară și de porumb fiert

Sa stăm suspendați de un dor,

Lăsând fericirea să plece,

Din lacrimi sa-mi faci un izvor

Cu apa curată și rece.

S-alungăm din cuvinte rostite 

În serile aspre și goale,

Esențe ce n-au fost primite,

Petale de flori tropicale.

Sunt umbră și boare și   fum

Pe…