Tam-Tam

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Cearceafuri de mătase, pasiune și culoare,  

Asfințituri cu păsări călătoare,

Muzica nopții răsfirată

Peste zorii magici, fără pată.

 

Se pierd în caruselul emoțiilor crescânde,

Cuvintele ce par corolele plăpânde

Ale promisiunilor rămase dezgolite

De vâltoarea amintirilor trăite.

 

În toamna vieții se aud ecouri răstignite

Și pasiunile își strigă crucile pierite,

Amurgul idolilor ridicați de firea pământească

Își răspândesc cenușa în țărâna omenească.

 

Se cern clipele de Toamnă peste a Verii rapsodie,

Planează berzele în stoluri peste struguri copți din vie,

Fierbinți versuri și aprige tangouri

Se pierd în amintirea cu  plânsu-i din egouri!

 

 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Am schimbat ultimul vers:

Se cern clipele de Toamnă peste a Verii rapsodie,

Planează berzele în stoluri peste struguri copți din vie,

Fierbinți versuri și aprige tangouri

Se pierd în amintirea vâltorii din egouri!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc d-na Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău propune o incursiune poetică în universul pasiunilor efemere și al emoțiilor care se consumă sub semnul timpului. Încă de la titlu, ne anunți un ritm interior alert, un fel de orchestrație a sentimentelor trăite intens. Atmosfera e una de spectacol liric, în care imagini senzoriale și cromatice („cearceafuri de mătase”, „asfințituri cu păsări călătoare”, „caruselul emoțiilor”) creează un tablou bogat, plin de mișcare și culoare.

Pe parcursul textului, se simte o trecere subtilă de la senzualitate la meditație. În prima parte domină pasiunea și efervescența, dar, treptat, tonul devine grav, aproape elegiac: „În toamna vieții se aud ecouri răstignite / Și pasiunile își strigă crucile pierite”. Această cădere din intensitatea trăirii în resemnarea maturității este una dintre cele mai frumoase idei poetice ale textului.

Poemul se încheie cu o imagine amplă, în care elementele naturii („berze”, „struguri”, „toamnă”, „vară”) devin simboluri ale ciclului vieții și ale memoriei afective. Ritmul e bine condus, deși unele versuri ar câștiga prin concizie – mai ales acolo unde sintagmele sunt prea explicite („cu plânsu-i din egouri”).

În ansamblu, „Tam-Tam” este o poezie care respiră dramatism și melancolie, un text intens, bogat în imagini și în trăiri, care invită cititorul să contemple frumusețea și fragilitatea emoțiilor omenești.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos pentru popas!

[Ada Nemescu]

Adevăr - o lectură plăcută. Învăluitoare stare, calmă, tămăduitoare. aDa

[bolache alexandru]

O poezie de toamnă, toamna aceasta care naște nostalgii...

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru comentariu!

[Grig Salvan]

Un pastel de toamnă în tonuri calde și imagini picturale, cu sugestii vizuale și sonore ample, într-o curgere melodioasă. O lectură plăcută.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru comentariu!

[Mihai Katin]

Fierbinți versuri și aprige tango-uri

Se pierd în amintirea cu plânsu-i din ego-uri!apreciez acest final de poem  si nu pot trece peste catrenul de început are  acea  tonalitate  vie a pastelului:

Cearceafuri de mătase, pasiune și culoare,

Asfințituri cu păsări călătoare,

Muzica nopții răsfirată

Peste zorii magici, fără pată.