Rondelul nopții tale.

[Monica Pester]

Apocalips e noaptea fără tine,

De-aș fi știut-o de  acum un an !

Alt sânge mi-ar fi lunecat prin vine,

Nu mi-ar fi plâns mestecenii în van.

M-aș fi prelins tăcut printre suspine

Și-aș fi legat nădejdile colan,

Apocalips e noaptea fără tine,,

De-aș fi știut-o de  acum un an

Când mă ardeau privirile haine

Zile și luni de-a rândul. Ca dușman,

Mă-nfierau cu vorba de - streine- ,

Ce să fi fost ? Un spic uitat în lan. 

Apocalips e noaptea  fără  tine,

De-aș fi știut-o de acum  un an . . .

(exercițiu )

[Monica Pester]

Evident.  Greseala de tastare in graba. Sorry

[Vasilisia Lazăr]

Ceva mi-a scăpat. :) După titlu nu se pune niciodată punct.

[Monica Pester]

Petruț Dan sau Dan Petruț? Oricum ai fi, sunteți amândoi la fel de șarmanți, cu mângâierea la butonieră, cu spirit și vervă din belșug! Relaționezi și socializezi rapid și din toată inima, este o feerie sa te citesc. Mai ales când nu lungești vorba și, mai ales, când se vede că le spui sincer, nu doar în dorul conversației! Îți mulțumesc frumos, P.D. sau D.P., pentru aprecierea ta spontană și plină de farmec! Mai treci.

[petrut dan]

Wow, da ce ne-ai surprins! Chiar așa, de-am ști cu un an înainte să se întâmple, ce bine a fi! Sau ce rău!)) Da, uite că ne-ai trezit cu poemul acesta, scris parcă în glumă sau din dorința de a mai exersa, să nu mai faci de-astea, că cine știe cu ce ne trezim din partea ta, vreo apocalipsă a cuvintelor, a sentimentelor, sau, io, mai știu, poate îi molipsești șe pe alții sau altele, că aici e problema, cine poate ști ce vă trece vouă, fetelor, prin căpușorul cela gingaș, că sunteți și imprevizibile și imprevizibile!) Eu, în primul rând, apreciez ideea acestui poem, bine scris, stai, o să ți scriu ce fel de energie vindecătoare au ''mestecenii tăi'' că și ei îmi sunt frați în acest poem!) Am comentat și eu precum un bărbat care nu e sigur, i-am salvat și pe Gabi și pe Alex!) Plăcere, doamnă!

[Monica Pester]

Dle Gabriel Cristea, vă rog să mă credeți,  această poezie aștepta cuminte într-un sertar, scrisă de foarte mult timp.  Se pare, i-am făcut o bucurie scoțând-o la lumină.  Sub formă de exercițiu, așa cum mi-au fost multe în prima parte a vieții. Mulțumesc mult pentru apreciere !

[Monica Pester]

Lisia,  ce să spun ? Un mare mulțumesc pentru implicare !Ești o furnicuță care nu scapă o poezie, după ce le dăltuiește pe ale ai !

[Monica Pester]

Dle Katin, susținerea dvoastră îmi mângâie sufletul. Mulțumesc frumos.

[Monica Pester]

Mulțumesc, Floare !

[gabriel cristea]

Un exercițiu reușit - rezultatul este elocvent! Frumos! 

[Vasilisia Lazăr]

Ultimul vers nu e necesar. De-aș fi știut-o de  acum un an ! După „an” trebuie virgulă și nu semnul excamării. Și trebuie lipit semnul de cuvâbnt.

Poezia e tare frumoasă. Cel mai mult îmi place prima strofă:

Apocalips e noaptea fără tine,

De-aș fi știut-o de  acum un an,

Alt sânge mi-ar fi lunecat prin vine,

Nu mi-ar fi plâns mestecenii în van.

Bravo, Monica! Emoție!