Corbii de fier

[Monica Pester]

Strigătul corbilor ce-și caută hrana

Îmi lasă-n timpan o dungă de-oțel 

Corbi mari de fier care‐ncalecă vama,

Trec peste lume viforând a duel.

Ei toți sunt păsări hrănite cu sânge, 

Din carnea-ncălzită sub șaua de cal

Personaj-umbre ce nu pot învinge

Decât trecand dintr-un mal în alt mal.

Când simt mirosul  de victimă-apar,

Cadavre calcă, să nu se oprească,

Și doar un tratat din anume viespar,

Le-ar face, la ultim dineu, să lipsească 

Pecetea să fie cu origini solide,

Dictate-n lumină și libertate,

Noi nu vom ceda unor țeluri hibride

De-a isca lupte pentru întâietate.

Acestui pământ pe care-l  forțăm 

Sa ne iubească, fiindcă-atat putem,

Din tulpina lui, spre îngeri zburăm 

Să-i ștergem cu alb, întâiul blestem. 

[Monica Pester]

Alex, fin, îngăduitor și elegant ca întotdeauna. Mulțumesc mult.

[Monica Pester]

Asa este, Vasilisia, mă grăbesc, nu știu de unde sa mai iau

timp ca să-mi pot termina proiectele. Mulțumesc frumos !

[bolache alexandru]

Îmi place poezia îmi plac metaforele însă problemele de ritm sunt o problemă pe care va trebui să o rezolvi. Sper sa nu te superi. Și eu am probleme la versul clasic și aici am reușit să fac ceva pași înainte și sunt sigur că mai am.

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, trecerea de la frumusețea îngerașilor la acești corbi de fier mâncători de sânge e grea. Întotdeauna am spus că o poezie așezată lângă alta câștigă sau pierde valoare. Mă refer în cartea unui autor, aici nu e cazul, așa s-a nimerit. Însă poezia ta, Monica, chiar dacă are un mesaj puternic, există atât de multe ruperi de ritm, încât obosesc cititorul. Iar te-ai grăbit...

cu carne (cacofonie)

[Monica Pester]

Dna Gabriela Rauca, semnul d-voastră de citire îmi dă starea liceanului care a primit nota 10 în teză.  Va mulțumesc mult!

[Monica Pester]

Am văzut,  am îndreptat si corectat. Apreciere frumoasa și instructiva

Mulțumesc tare mult, Ană  !

[Monica Pester]

Da, Ada, cam asa pare. Am vrut sa abordez și alte ținuturi

Mulțumesc frumos !

[Ada Nemescu]

Mi se pare ușor forțată poezia, spre un dramatism fabricat.

(Poate unde-am citit după îngeri...) aDa

[Gabriela Raucă]

O poezie al cărui mesaj, cu bătaie lungă, ne duce cu gândul la cruzimea războaielor, la sângele vărsat, la cât de inutile sunt luptele omenirii. Pacea devine idealul absolut, o izbăvire a întregului pământ de blestem, de setea de putere.

Frumoase concepții, exprimate în versuri clare.