Sunt singurul chemat în judecată

Și pedepsit voi fi că, te iubesc,

Mai mult de cât dorit-am altădată

Și prea puțin de cât am să trăiesc.

M-au anchetat destinul, clipa, viața,

Le-am declarat ce sufletul mi-a spus,

Că-n ochii tăi începe dimineața

Și strălucirea serii din apus.

Mă voi supune oricărei sentințe,

Iubindu-te prin zece mii de vieți

Și dincolo de multe-ngaduințe

Voi strânge veșnicia-n dimineți.

Sunt…

cătun părăsit –
printre urzici și iarbă
o lăcrimioară

dangăt de clopot –
rămas fără petale

bujorul de ieri

S-a dus zvon că e toamna

                      Motto:

                  „am iubit legănatul trenurilor și gândurile întinzându-se

                   ca o pisică leneșă în paginile cărții”

                                   (Mihaela Roxana Boboc)

S-a zvonit că e toamna la poartă

Și chiar e pregătită…

Ți-aș scrie de îngeri, flori albe și zâne

de lacrimi albastre și gânduri nebune,

pădurile verzi crescute în mine

din liniștea serii ascunsă-n ruine.

Ți-aș scrie de felul cum fluturii plâng

când aripi rănite pe trup li se strâng,

cum zboară la stele urcând cu neștire

pe trepte de raze o altă menire,

cum umbrele nopții în noi se strecoară

și toate din suflet încep să tresară

spărgând armonia din vise făcută

din albă…

de ce se împușcă păsările?

cum se deschidea mai larg fereastra

copilul auzea un fel de foșnet al frunzelor

și numai cântecul păsărilor în depărtare.

tocmai pe acesta și l-ar fi dorit

când clopotul bisericii din sat…

Câte cuvinte sunt într-o tăcere

și câte fraze construim în gând

la fel de triste și de efemere

când sufletul de viață e flămând?

O pasăre de soare s-a lovit

când îmi purta privirile în zare

și-ntr-un balans feeric a pierit

lovindu-se de umbre-amăgitoare.

Bolnav de amintiri și de trecut

tăcerea rup în sute de cuvinte

și strig la visul dispărut

să-mi lase frământarea dinainte.

Silabele mă sprijină în zori

s-alung…

(ronset)

Scântei pe ramuri au pornit să crească,

Mimând luceferi în miniatură

(Pitite-n frunze, florile conjură);

În zbor palpită focuri fără iască.

Gătită-n voalul fin de adamască,

Pădurea-i prinsă-n vechea tevatură,

O Lună Nouă ţipă sub armură;

În zbor palpită focuri fără iască.

Micuţe nimfe, palide sub mască,

Prin zgura nopţii-şi caută, în taină,

Un loc să-mbrace luminoasa…

De-aș fi păstrat prieteni devotați

i-aș înveli cu-o mantie-argintie,

și toți călări pe cai înaripați

să ducem veșnicia în copilărie.

Visam să-i punem ziduri mari

eternitatea-n ea să stea la joacă,

iar noi desculți și temerari

să scuturăm a zilei promoroacă.

Într-un firesc galop peste câmpii,

cu sufletul și coame albe-n vânt,

din ani să presărăm prin galaxii,

să nu mai știe viața unde sunt.

O mie de prieteni așteptați în…

Astăzi nu este sufletul de vină,

nici mâna care l-a atins discret,

a coborât o rază de lumina 

pe-al așteptării mele șevalet.

Am tresărit ca timpul în clepsidră

ascuns într-un grăunte de nisip,

ca gingășia-n lacrima de vidra

din care umbre-nselatore se-nfirip.

Doream în fiecare zi să te-ntâlnesc

și să te pun în orice amintire

că-n viața asta am să te iubesc,

cât să ajungă pentru-o…

Octavian Goga - O Lacrimă         C.Bidulescu – Un tricolor

De-ar fi să-ţi împărţeşti o dată          De-ar fi ca să împarţi o dată

Tu bogăţiile ce ai,                                 Din bogăţii şi ce mai ai,

Din toate darurile tale,                        Din toate lucrurile tale,               

Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.          Un tricolor aş vrea să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet     Mi-ai da o rază…

parcă n-aș vrea să știu

unde e seiful acela cu aripi care de care mai catifelate

le-am purtat pe rând

și eu 

și tu 

credeam că suntem printre norocoșii 

care au descoperit cum se transformă rugina în aur

bijutieri ne-am făcut mai târziu

mituiam vameșii miopi până ce unul dintre ei ne-a avertizat 

că evaziunea de suflet se pedepsește cu…

Dacă ar fi fost doar o poveste

Erau ca de obicei pe ogor și în depărtare cineva cânta.

Tatăl își lăsă coasa în iarbă

și luă seama la ce spunea fiul:

„Aud cum cântă vântul în depărtare…

cu călușul pe suflet

cuvintele se adunau

în jurul focurilor pentru  hora

plânsă

sunete răzlețe se strângeau

în muchii de cărți scrise

pe cer credinței

cu palmele goale însoțeau

vântul în frunze

să cânte o doină

semeți primeau

răsăritul  la Rovine

sau Podul Înalt puhoaie

de norod migrator

în brazde adânci să îngroape

cu opinci intrau în istorie

doar tălpile…

dragostea-i peste tot

voal şi explozie

floare şi lacrimă

mângâind

mâna spune rugăciuni

stăm la rănd, suntem clienți model;

închiși la geci, visăm un: ce doriți?...

dar rându-acesta-i parcă un motel

în care am rămas înzăpeziți.

ne-a fost să fim cumpărători grăbiți,

de grimoane, gablonzuri și rimel,

și parcă-naintăm într-un bazin de…