Libelula şi bâtlanul (fabulă) - varianta complet(at)ă

[Camelia Ardelean]

O libelulă modernistă,

Gătită ca de carnaval

(Era, pe vremuri, activistă,

Ţinea, discretă, un „jurnal”),

 

Cu fantezia la sumină,

Dup-un plictis revoltător

(Şi-o cură „grea” de spirulină),

Lângă tufişul hidrocor,

 

Îşi etala ostentativă

Boiala demnă de un show,

Foşnind, cu aere de divă,

Combinezonul ei cel nou.

 

- Nu eşti sătul, cumetre dragă,

De portul tău vădit spartan?

Eşti învechit, nu e de şagă!

Îi spuse-amicului bâtlan.

 

De-ai fi şi tu în rând cu viaţa,

Dar parcă eşti pe alt tărâm!

Eu mă rujez făcând şi piaţa,

Orice precepte-ndat’ sfărâm!

 

Nonconformistă şi rebelă,

Sfidez un cuget decrepit;

Să fii modern – o bagatelă,

Nu poţi, părând introvertit!

 

Uite, chiar astăzi, de exemplu,

Pe bune, m-ai şocat de tot!

Te crezi, probabil, într-un templu,

Cu stilul tău de sacerdot!

 

Mai pune-un jeans şi tu, pe tine,

Ori un flanel, că n-o fi foc,

Nuanţe super, de foaltine,

Să ies din starea de amoc!

 

Aruncă fracul şi jobenul,

Nu vezi cât eşti de şifonat?

(De parcă-n bot pupat-ai trenul

Şi rămăseşi „dezacordat”!)

 

Nu vreau să ţin un panegiric,

S-arăt cât de cochetă sunt

(Observi, cu farmecu-mi empiric,

Că nu posed un fir cărunt)!

- Ia mai scuteşte-mă, năroado,

Că poate-ţi dau un bobârnac;

Gândeşti c-ai fi din Eldorado,

Nu de aici, de lângă lac!

Văleu, cât eşti de fandosită,

Cucoană de la Moulin Rouge!

Nu te-aş percepe ca ispită,

Nici dacă-n cap ai face sluj!

 

Şi cu o mină foarte acră,

Masculul cel nesuferit

Realiză că îi consacră

Mai mult de-o clipă de vorbit.

 

Deschise ciocul, ca să caşte

De oboseala ce-l lovi,

Simţind îndată că îl paşte

Dorinţa de a lenevi,

 

Iar zburătoarea agitată,

Învăluită de elan,

Ateriză neinvitată

Exact în pliscul năzdrăvan.

 

Când e fudul, oricine poate

Nenorocirea s-o-ntâlnească –

Uitând, subit, de-acuitate,

Ratează pronia cerească.

[Camelia Ardelean]

Vă mulţumesc, doamna Lisia, pentru semnul de apreciere! Preţuire,

[Camelia Ardelean]

PS: Doamna Sofy, Valery: i-am pus şi bâtlanului vreo 2 replici în plisc! Aveaţi dreptate, aşa era corect! :-) Sper să vă placă! 

[Camelia Ardelean]

Vasile Burduşa: mulţumesc de trecere şi semnul de lectură lăsat! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Dragă Laura, îţi mulţumesc de trecere şi semnul de apreciere lăsat! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Dragă Ana, bucuroasă să te reîntâlnesc pe tărâmul virtual! Intenţia mea aceasta şi era, anume să creez 2 personaje total opuse, exagerate/ridicole, fiecare în felul ei: libelula, prin dorinţa de a epata cu temenii săi elevaţi şi prin aşa-zisa eleganţă, iar bâtlanul, prin aşa-zisa sa distincţie: cu frac şifonat; rezervat, cu seriozitatea dusă la extrem etc. “Ce e mult nu e bun”, tocmai asta am şi dorit să evidenţiez! De aceea, am considerat că e nevoie de un limbaj adecvat (sau o lipsă a lui), care să le contureze personalitatea! M-am gândit că această lipsă a măsurii trebuia să transpară şi din dialog (în cazul de faţă, din monolog)! :-) Eu aş fi vrut să folosesc şi mai multe neologisme (prefer să le numesc cuvinte mai puţin folosite, fiindcă mare parte din neologisme sunt deja uzuale celor mai mulţi - singurele cu adevărat mai “neobişnuite” fiind, de fapt, vreo 3 dintre ele), dar altele nu mi-au venit în minte, care să se potrivească!

Existenţa versului al treilea din ultima strofă am explicat-o în comentariul pentru Valery!

În altă ordine de idei, îmi făcusem puţin griji pentru asocierea: “Nonconformistă şi rebelă”, bănuind un “pui” de pleonasm pe-acolo, de aceea le-am şi scris cu litere italice, dar… dacă nimeni n-a zis nimic, înseamnă că mi-am făcut griji degeaba, aşa că o să renunţ, în consecinţă, la italice! :-)

Îţi mulţumesc de prezenţă/sugestii/opinia sinceră! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Lisia, textul e atât de “natural”, pe cât sunt şi personajele! :-) Motivul ruperii de ritm l-am explicat deja în comentariul pentru Valery! Sper să o pot retuşa cât de curând! La fel, am explicat şi versul acela controversat, cu “acuitatea”! Desigur că s-ar putea găsi şi alte variante, dar la momentul actual, nu-mi vine altceva în minte, fiindcă problema libelulei, în cazul de faţă, era, de fapt, inteligenţa, mai bine-zis, lipsa ei (neatenţia a fost tot o lipsă de inteligenţă/acuitate, până la urmă – ar fi trebuit să se gândească de două ori, înainte de a se apropia atât de mult de un posibil duşman)! :-) Poate o să mai fac nişte “experimente”, dacă îngăduie muza, că n-o fi foc! :-) Vă mulţumesc de popas/sugestii/opinie! Cu preţuire,

 

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, înseamnă că trebuie să fie nişte copii extrem de inteligenţi, care să cunoască neologisme la "greu"! :-)) De fapt, copiii din ziua de azi ştiu mai multe decât adulţii, uneori le dau chiar şi "lecţii", nimic nu ne mai miră!... "Polologhia" era imperios necesară pentru conturarea personalităţii personajului principal! :-) Fabula e ca un film de scurt metraj, fiecare trebuie să-şi spună rolul, care i s-a dat de către regizor cu un anumit scop (văzut de el)! Mulţumesc de popas şi opinia sinceră! Cu stimă, Camelcita :-)

[Camelia Ardelean]

Ar merge şi "culori", Nikol, însă mi s-a părut un termen cam comun, de aceea încercasem să găsesc ceva mai deosebit! În lipsă de altceva, poate o să apelez la el! Mulţumesc de prezenţă, sugestie şi semn, mă bucur dacă ţi-a fost pe plac! :-) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, dar i-am pus ceva în plisc, o libelulă! Cred că de aceea n-a mai putut să îndruge nimic, s-o fi înecat cu ea! :-))) Lăsând gluma la o parte, o să încerc să vă urmez sfatul (care mi se pare pertinent) şi o să-i dau şi lui câteva replici (dacă o să mă ajute muza), înainte de masa gustoasă! :-) Vă mulţumesc pentru sugestie şi mă bucur dacă lectura v-a făcut plăcere! Cu preţuire,

 

[Camelia Ardelean]

Dragă Valery, bâtlanul nu a mai avut timp să dea nicio replică, l-a înnebunit libelula, cu logoreea ei, înainte de a-i ateriza în plisc! :-)) Adevărul e că şi eu mă gândisem, după ce am scris-o, că parcă e prea linişte din partea lui, dar aşteptam şi alte păreri, să văd dacă (nu) mă înşel! Dar de ce să-l compătimim? Până la urmă, s-a ales cu o masă bună! :-))

Nu ştiu dacă te referi la „precedenta“ fabulă (cea la care domnul da Coza m-a felicitat) sau la „precedenta“ poezie (cea cu excesul de „genitive“), dar nu contează, mă bucur că ţi-a fost pe plac (măcar o parte din) cea de faţă şi că te-a amuzat! :-) 

Ai dreptate, e o rupere de ritm acolo unde spui, fiindcă eram/sunt un pic confuză, din cauza cuvântului: “nuanţe”! Din câte îmi amintesc, pe vremuri, la şcoală, am învăţat silabisirea lui astfel: “nuan-ţe” (2 silabe). Dar, fiindcă de atunci s-au produs unele schimbări în gramatica română, m-am verificat cu silabisitorul găsit pe internet, care îmi dă varianta: “nu-an-ţă” (3 silabe). Nu mă pot baza însă nici pe acesta 100%, fiindcă am mai găsit în el cuvinte simple, despărţite eronat. De aceea, starea de confuzie persistă; am nevoie de silabisirea lui corectă, pentru a “aranja” ritmul versului! În ce priveşte silabisirea lui “foal-ti-ne”, sper că e corectă aşa! :-)

Referitor la versul “Nu poţi, părând introvertit”, e varianta care mi se potriveşte cel mai bine în context (bâtlanul fiind un astfel de “tip”), din cele încercate. Celălalt vers, de asemenea, mi se pare potrivit, deoarece: acuitate = (şi) agerime = (şi) inteligenţă. Dacă libelula nu “uita” de inteligenţă, preocupată să facă impresie cu “eleganţa” ei, nu ateriza singură în gura “lupului”/bâtlanului! :-) Cel puţin, aşa am văzut eu logica întregului!

Nu ştiu dacă sunt pusă (neapărat) pe şotii, adevărul e că îmi place foarte mult să mă “joc”/amuz! :-) Cred că fabulele acestea sunt o (nouă) pată de culoare în viaţa mea şi vreau să profit de ele la maxim sau atât timp cât muza mă va ajuta!

În concluzie, îţi mulţumesc mult pentru comentariu, sugestii, aprecieri, urări! Mult succes îţi doresc şi eu! Cu prietenie,