Mă înecam în marea aceea de oameni care te aplaudau

și mă minunam cum de te joci cu inima mea fără să mă atingi,

fără să știi cât din mine ești tu,

stăteam acolo, în primul rând, aproape că nu respiram

de teamă să nu risipesc vraja.

Porumbelul de pe brațul tău venea mereu la mine,

toate privirile se mutau asupra mea,

voiam să par un simplu spectator, dar cu păsările nu te joci,

ele înțeleg cel mai bine cum e să zbori unul cu…

Te-am aşteptat

cu privirea prinsă-n începuturi

şi-o cupă cu vin roşu uitat între cuvinte.

la cumpăna dintre a fi şi a nu fi,

înfloreau umbrele iubirii

cu aripi tot mai străvezii.

Te-am aşteptat

cu ramuri înclinate spre apus

şi o ultimă floare  de…

L-am văzut în calciul unui os,

L-am luat și lustruit cu mâna stângă,

Se zbătea o presimțire lângă tâmplă

Că-mi va fi în multe credincios.

Am dat de el în aschia ce sare

Din dunga unei pietre și l-am luat;

Mi s-a-ndoit în suflet un păcat

La pagina cu semne de-ntrebare.

Și-am scormonit apoi prin minereu;

Era acolo netedă…

Luna îşi poartă privirea

peste ochiul tăcerii,

indiferentă, îşi asumă

iluzoria lume a visului

făcând loc dorinţei.

 în ceasul aceasta,

cu aripa prinsă-n genele nopţii,

păsările focului s-au cuibărit în noi,

le simt chemarea-n umbra…

 strănutul păpădiei spulberă cavalerii apocalipsei …

Rochia mea de culoarea amintirilor uscate,

în anotimpul fără formă

îmi îmbracă visele

pe care un Dumnezeu prea blând

le-a dorit perfecte, dar eu am avut pretenții

prea mari...

nu știam ce culori preferi

și nici ce ai păstrat pentru mine, în taină,

în noaptea nenuntită când legitimam zborul...…

versul meu se termină acolo unde aș tăcea 

când recit 

versul meu e o linie continuă

transfer(ă) vocile din capul meu în mintea ta 

când scriu am o mulțime de capete cu ochii închiși 

când…

fără ferestre

între notele muzicale ale claviaturii

durerea acută a omului simplu

care lasă văduvă

orice acţiune sau revărsare de gând

singurul ochi ce-şi exprimă părerea

e cel ce nu vede

mă doare pământul din mine

lutul oala rău modelată

în pântecul eului în viscere

acolo unde doare cel mai tare

unde a ajuns cu tot alaiul

nunta bucuriei curmate

chiar de lângă mărul lui Adam

despre care numai şarpele…

Tu nu ești din lumea asta. Dacă ai fi de aici, cum te-aș mai iubi

din creștetul poeziei până în tălpile copilăriei

așteptând soarele să apună fără timp

ating iarba și miroase a bujori și nemurire

a stele aninate-n părul verii, când toate în jur își desfac aripile

femeile…

Mi-e sufletul drăgaică

Şi vara de-o să vină

Am dor de tine maică

Ai fost a mea lumină.

Văd flori de sânziene,

Par picurate-n ceară,

Se-amestecă, troiene,

În gânduri, să mă doară.

Am vrut să dorm în piatră

La tine, maică bună

Cu jarul stins din vatră

Să împletim cunună.

Azi ielele-mi şoptiră

Că eşti plecată-n ceruri

Doar vântul mai răsfiră

Coroana-n mii de feluri.

De aripi…

Să facem poze-n balamuc,

La Pelișor, pe pasarelă,

În mâini cu crini de cauciuc

Și peste suflet c-o umbrelă.

Să ne pozăm c-o santinelă,

Ce stă desculță la Tiuck;

Eu francmason, tu filomelă,

Să ne zâmbim cu noul look.

Să ne pozăm într-o șaretă,

Cu mâini de înger să mă ții,

S-o lăsăm dracu’ de planetă

Când jarul ochilor…

poetul iese în societate 

se încarcă de poezie 

apoi se întoarce în lumea lui izolată între patru pereți 

poetul merge la munte și scrie despre mare 

merge la mare și scrie despre culmile înzăpezite ale munților din satul natal 

pe tren se simte cel mai bine 

uneori chiar sub roțile lui 

poeții nu cumpără bilet niciodată 

ei merg cu nașul 

mereu își găsesc nașul 

și nu dau explicații nimănui 

de explicațiile lor n-are nevoie nimeni …

Secundele infinitului

  înfășoară lumina în mantia eternității

 mă nasc cu fiecare clipă tot mai strălucitoare 

 să ard

 dorințe, doruri, iubiri nescrise, 

 vieți netrăite, dureri,…

în alb

pe noptiera de la capătul

visurilor tale

am să-i pun pecetea

 Ochiului meu trezit

un infim con de brad

roșu

să nu te condamni în vreun  fel

nici să  mă judeci

e un act unilateral

o constatare de fapt

și nu o acuzație

să o scrii

cu orice cuvânt vei dori

cu oricâte

toate cuvintele dor

eu nu mai am de mult

niciunul pentru…

Mă învățaseși să pictez cu mâinile tale:

azi un spic, mâine o câmpie...

apoi am compus culori de suflet,

atâtea culori,

încât tabloul în care locuiam împreună

a inundat o galerie imensă

și tot mai sărbătorea clipa în care am strigat,

dintre toți pământenii,

numele tău.

Am ieșit din el ținându-ne de mână.

Eu m-am scuturat de albastru,

tu ai lăsat enigmele

să vină la tine;

în noaptea de…