Și tu

[gina zaharia]

Mă învățaseși să pictez cu mâinile tale:

azi un spic, mâine o câmpie...

apoi am compus culori de suflet,

atâtea culori,

încât tabloul în care locuiam împreună

a inundat o galerie imensă

și tot mai sărbătorea clipa în care am strigat,

dintre toți pământenii,

numele tău.

 

Am ieșit din el ținându-ne de mână.

Eu m-am scuturat de albastru,

tu ai lăsat enigmele

să vină la tine;

în noaptea de Sânziene

îți vor ghici

când vei învăța să pictezi și tu

cu mâinile mele.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Marioara! Uneori poți picta prin cuvinte, iar dacă se și vede, înseamnă că am ales bine culorile.

Drag,

[Marioara Visan]

Doamne ce frumusete, ma inclin cu deosebit respect in fata tabloului sufletului minunat. Superb, superb, superb.

[gina zaharia]

Mulțumesc mult, draga mea Constanța!

[constanta popescu]

”

vei învăța să pictezi și tu

cu mâinile mele.” deosebit, reverență! O înțeleg mult pe poetă!

[gina zaharia]

Si ce pictură abstractă a iesit, Augusta! :))) Multumesc!

[Chris]

foarte frumos şi mai ales unul îşi pictează în suflet cu mâinile celuilalt şi viceversa, aşa e corect :)

[gina zaharia]

Chiar așa! :)))

Te îmbrățișez, Gerra!

[chindea maria elena]

... să se-nvețe minte! :))) nu poți să eliberezi ondinele și să nu te-nnece adâncurile, albastrele vibrații și cântece!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[Valeria Merca]

Admirație, Gina!