Într-o gară uitată

[Corneliu Neagu]

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată,

părea să fi fost doar un vis născocit,

venit special din trecut să ne scoată.

Eu încă l-aștept pe peronul pavat

cu mii de regrete în urmă lăsate

în seara de toamnă în care-ai plecat

călare pe-o umbră de visuri trădate.

Și încă mai sper să apari pe-nserat,

din trenul bizar să cobori neschimbată,

venind din trecutul rămas suspendat

pe margini de vis … într-o gară uitată.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc cu prietenie, Chris, pentru popas și comentariu! Ca și alte poezii ale mele, versurile scrie aici constituie o descătușare a spiritului, pentru a face loc altor altora care vor mai bate încă la poarta inspirației...

[Chris]

frumos! se regaseste aceeasi atmosfera nostalgica si apasatoare specifica poeziilor dv.

[Corneliu Neagu]

Dragul meu prieten Grig Salvan, ai lăsat aici un comentariu de o frumusețe rară, pe măsura sufletului tău. Și mie mi-au marcat trenurile sufletul și viața - ele m-au dus să cunosc lumea largă, începând din adolescență, și mai cu seamă să-mi întâlnesc iubitele care mi-au cucerit sufletul și pe care nu le-am putut uita niciodată. Mulțumiri alese cu drag și prietenie!

[Grig Salvan]

Gările și trenurile mi-au dat mereu o nostalgie copleșitoare, un fior aparte și mi-au marcat profund viața. De aceea de câte ori le regăsesc în proze și poeme reverberez imediat și mă simt acaparat de ele. Cu atât mai mult în acest dulce stil, clasic și modern în același timp, cu o incantație absolut cuceritoare care mă face să citesc și să recitesc murmurând ca un cântec în surdină poemul. Ca deobicei, o lectură deosebit de plăcută.

[Corneliu Neagu]

Domnule Tudor Cicu, așa cum ați scris în acest frumos comentariu, acel "tren rătăcit" poate face parte din povestea oricui. Vorbind despre Ana Karenina, ne reamintim de povestea despărțirii sale de această lume pe care a care a perceput-o, prin pana lui Lev Tolstoi, în cheia unui tragism patologic. Alți eroi de opere literare rămân la marginea acestui tragism extrem, desigur prin ceea ce a dorit autorul să le ofere în creația sa, epică sau lirică. Poezia despre care vorbim acum nu ne oferă soluții de viață concretă, rămâne numai o creație lirică modestă, în registrul expresionist-oniric, lăsându-i cititorului libertatea de a imagina orice dincolo de ea. Vă mulțumesc, cu respect și prietenie, pentru acest comentariu!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, cum bine zici, amintirile fac parte din existența noastră și, nu de puține ori, ne hrănim cu mirajul lor, chiar dacă acum realitatea de altădată este percepută cu totul altfel decât la vremea când faptele au fost trăite aievea. Altă vârstă, altă percepție, iar de cele mai multe ori nu așa cum au fost cândva ci așa cum vrem acum să fi fost. Vârsta le dă o anumită patină, astfel încât viața noastră din amintiri să pară mai interesantă decât a fost în realitate. Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru citarea a partu versuri din poezie!

[Tudor Cicu]

„...doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată...” poate fi povestea mea, a ta și a... Annei Karenina. Cioran spunea că în plan spiritual orice durere e o șansă. Suntem undeva la granițele dintre nostalgii și dureri lăuntrice, acolo unde am și pierdut cheia cu care visam odinioară să descifrăm sensul la toate. Și azi suntem pe un peron, așteptând acel tren bizar să mai poposească în gara noastră. Până la urmă totul se reduce la dorință sau la absența ei. Restul... (ca în Hamlet) e tăcere! Rămâne poezia (ca și aici) să ne deslușească misterul vieții!

[Mihai Katin]

Și încă mai sper să apari pe-nserat,

din trenul bizar să cobori neschimbată,

venind din trecutul rămas suspendat

pe margini de vis … într-o gară uitată.   este  un spațiu  al  unei   mitologii contemporane ce  ne  salvează  amintirile  atât  de necesare  în  fiece  clipa a existentei...

 

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia Lazăr, comentariul scris de dumneavoastră aici m-a impresionat prin frumusețe și eleganță, ca de obicei...Aveți acea finețe delicată a cititorului care care dă strălucire versurilor dintr-o poezie bună. Vă mulțumesc pentru cuvintele e apreciere scrise aici dar și pentru citatul din Octavian Paler pe care nu îl știam...Mulțumiri alese cu prietenie și respect!

[Corneliu Neagu]

Anda Nemescu, vă mulțumesc cu prietenie și respect pentru comentariul de suflet deschis și frumos pe care l-ați scris aici! Onorat!