poeții nu poartă verighetă

[Marcel Vişa]

poetul iese în societate 
se încarcă de poezie 
apoi se întoarce în lumea lui izolată între patru pereți 
poetul merge la munte și scrie despre mare 
merge la mare și scrie despre culmile înzăpezite ale munților din satul natal 
pe tren se simte cel mai bine 
uneori chiar sub roțile lui 
poeții nu cumpără bilet niciodată 
ei merg cu nașul 
mereu își găsesc nașul 
și nu dau explicații nimănui 
de explicațiile lor n-are nevoie nimeni 
ei nu CONTează 
conturile lor fiind goale 
trăiesc de pe o zi pe alta 
(adică) de pe azi pe ieri 
sapă trecutul precum căutătorii de metale prețioase 
deși le displac bogățiile materiale. 
poeții nu poartă verighetă 
cei care o au o țin veșnic la amanet 
banii sunt investiți în alcool și alte antidoturi sau vaccinuri 
în sufletul lor e o stare de neliniște permanentă 
nu se pot obișnui cu ideea că azi nu e ieri și că niciun munte nu iese din mare la apus 
la răsărit se alege praful din tot ceea ce nu apune la timp 
câte un tsunami le colorează filmul din când în când 
o avalanșă de nisip le aduce aminte de simplitatea copilăriei 
iau găletușa lopățica și se apucă să sape în trupul iubirilor trecute până dau de castane coapte și piese lego 
din ele construiesc un imperiu de o zi (adică o poezie) și asta le ajunge 
poeții trăiesc de pe mâine pe ieri

 

[gina zaharia]

Superbă mărturidire, poete! Admirație!

[Marcel Vişa]

Augusta, multumesc! tot ce-i pretios se poate amaneta, Mihaela :D 

[Mihaela Suciu]

Aha! Cei care poartă ghiul sunt poeți sau numai verigheta se amanetează? :)

[Chris]

frumos spus, citit cu plăcere,

[Marcel Vişa]

Multumesc!

[chindea maria elena]

... eu aș zice că poartă verighetă de supernove și trăiesc permanent în buclă temporală! :))) Dar tu ai spune, probabil, „patetisme și fantasmagorii”!... E adevărat că avem „datoria” să trăim în „realități” ..... dar totuși fratili Iisus ne revelă acum multișor timp că avem și-o identitate celestă, ba chiar se lăsă crucificat în mod patetic pentru acest adevăr... deci eu aș zice că lucrurile sunt mult mai nuanțate decât palierul până unde bate privirea noastră! :)))

Poezia e scrisă cu nerv și luminează frumos partea diamantului de care se ocupă!

[Marcel Vişa]

domnule da Coza, avem aceasta datorie.

[Ion Lazăr da Coza]

Prea umbli cu realități, poete! :)

da Coza

[Marcel Vişa]

Multumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

„Poetul e acea fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă.” (Kierkegaard)

Deosebit, poete!