Aud foşnirea ploii prin a mea fiinţă,

Cuvintele-mi sunt tremurul de iarbă,

Cu buzele de huma noaptea oarbă

Curge vocalic in miez de  conştiinţă.

Sunt oglindirea apei ca un vis,

Din vorba ei îmi aflu alinare

Şi de departe zvonul cel de mare

Îmi spune că am propriul abis.

Aud cum ploaia urmele îmi fură

Şi trec prin mine fiinţări albastre

Ce îmi vorbesc de amăgiri sihastre

Şi de lacustrele iubiri ce ne…

ne prinde amurgul cu pumnii crispați

tremurând pe bancnote de mici bucurii

pe aurul vieții cu zimții curați

ne-aruncă zarafii un pumn de hârtii

cu ele ne-abatem când stele răsar

la crâșma de vise… în taină să bem

în tăcere cu ochii plecați în pahar

atât e al nostru… și nu mai avem

curaj să mai cerem vieții-mprumut

doar vinul cu lacrimi amare băut…

DORINŢĂ

Doamne, fă te rog ceva, ca eu ,

Să mai gust puţin din tinereţe

Când umblam prin crâşme paraleu

Şi vânam codanele fâşneţe

Au plecat atâţia prieteni dragi

Aş mai bea cu ei dar nu e chip

Amintirile sunt tot mai vagi.

Şi-n clepsidră nu mai am nisip

Astăzi stau la geam şi fac gargară

Gâtu-mi este ca un lemn uscat

Cârciuma o văd pe dinafară

Şi privesc clopotniţa din sat…

Te văd prin ochiul gândului meu

cel însetat de tăcerea ta

care îmbrăţişează norii lâncezind la orizont

în căutarea veşniciei,

pe marginea şlefuită a gândului tău...

Gândurile noastre aleargă desculţe

pe curcubeul arcadă dintre Sufletele noastre

când roşii, când verzi, când albastre.

Gândurilor noastre le-au crescut aripi

asemeni fluturilor primăverii,

au învăţat să zboare între noi

prin…

Pe naltele cătune și obcini românești

e-atâta liniște, încât se-aud vlăstarii

născându-se copaci cu frunze vântuite.

Îmi par desprinse din povești aceste case

târându-și pridvoare cu plante-agățătoare…

Se scaldă-n beznă clipele din urmă

Şi Iuda creşte-n fiecare om,

Din sânge-n fibre, până la atom;

Cu gheare mişeleşti în cuget scurmă.

Se-aruncă-n săbii ultimul bonom,

Să dovedească spiritul de turmă,

Dar ascuţişul minţii i se curmă

Şi nu mai crede-n Deuteronom.

Un şarpe lacom îşi înfige dinţii,

Rupând din trupul cerului din noi

(De sine fug copiii şi părinţii),

„Meniul” are gustul de…

ai strecurat în coșul florăresei semințe de platan

să încolțească în sufletul meu

să înfrunzească  în inima ta

dar să nu cunoască explozia de miresme

din sânul duminicilor

niciun grădinar n-a…

nu este nimic dincolo de vârful copacilor

doar nori și piscuri pleșuve

aici

ne scurgem pe macadam

învârtim rotițele ceasornicului

cuvinte în alambicuri lustruite cu pulbere de diamant

din care se evaporă tării cu arome misterioase

pot fi…

Cineva zideşte lebăda

Mariei Elena Chindea

Închişi într-o idee şi ne-mpărţiţi cu nimeni,

Cum s-ar găsi poeţii nectar dorit din floare?

Dar te supui citindu-i şi să nu-i uiţi îi pomeni

Crescând din tine însuţi întindere de-altare.

Nu vor ca să te certe aproapele, nici timpul,

Atunci din neştiinţă nălţa-te-vor prin versuri

Bob viu de rouă ziua, cu mintea scalzi Olimpul,

Alt soare curge-n oase, paşi mici în sacre…

supraGRAFIE

**************

cade greu,

ca din cer o pană,

lebedele dansează-n cercuri,

la noi aici pe uscat e sezon de tăiere,

tăcerea mieilor iar eu sunt,

doar o molie cu un chip palid

și-n jurul ochilor am cearcăne.

Aprilie trece,Mai urmează,

dar Mai e mereu la fel,

în geaca lui de piele,

îl vezi mergănd pe bulevard

unde merge să bea cu Septembrie.

anotimpurile…

Cu versul prins în adânci mistere

Și rima ce curge cu greu 

Descopăr fericirea

În ritmul trist, chinuit 

Din gândul meu.

Pălesc și muzele-n clepsidre 

Ca muribunzii din poveste

Cuvântul arde mai puternic

Tradus pe buze de lumina

Scăldat în timp.

Un timp invizibil, senin,

ce plânge-n secunde trecutul

Cu vise pustii și speranțe uitate,

În  pagini udate 

De lacrimile florilor…

În lumea din ambră, eternul apus

Lăcrima cu petale din milă.

Si-un zâmbet purta – ca de copilă –

Zephyr-ul* venit de la polul opus.

Era un cer veșted, cu norii căprui,

Peste o mare de foi necitite.

Cuiva îi stăteau în păr încâlcite –

Pagini din scoarță, dedicate nicicui...

*  *  *

Acum mă gândesc la candida lume...

Dar totu-i în ceață, și totu-i uitat.

Acum Boreas* bate și-apusul s-a…

Ştiu că sunt din pământ, zămilit din Cuvânt,

Eu şi Eu în tandem într-un Trup diadem,

simţire – cuvinte: Inimă şi Minte.

Inima-i magie prin imagerie,

ea e calea dreaptă care mă îndreaptă

spre-nalte vibraţii fără ani şi spaţii...

Liberul Arbitru nu-şi găseşte titru,

rara lui simţire e-ncurcată-n fire

când alege drumul şi-i rămâne fumul...

În Minte-i izvorul, ea e creatorul

a tot ce e bine…

În amintiri se face mâine.

Din fuga zilei ce-a trecut,

pe urma decupată-n lut,…

Hipnoticii zori în purpură-mbracă

altarul din curgerea lunii;

La schitul uitat se zbate o toacă

smulgând din visare gorunii.

Explozii de muguri se-aud prin livezi,

țâșnește lăptoasa…

constat că e primăvară
oficial
neoficial îmi clonez o zi
aceea în care ne-am privit
printre răsărituri
peste zenituri
ziua cu anotimpuri incluse
noaptea cu sentimente induse
apoi am consumat în doi
soare şi ploi
acum
la echinocţiu
zilele şi nopţile ni se împart dureros
la doi
în ziua următoare
fiecare îşi poartă în suflet
delicat
poezia celuilalt

Nu suntem perfecți,

Prizonieri ai timpului imperfect

Modelăm caractere grăbiți

Uitând că ne putem opri.

Suntem din altă lume.

O lume cu ura și minciuna 

Prinse-n stele de foc pe frunțile tuturor,

De-au lăsat soarele orb.

Suntem din altă lume.

O lume, în care nici pădurea nu foșnește

A intrat în regres psihic.

Nici râul nu mai clipește 

De emoție să nu lovească

sticlele…

sub ghilotina pleoapelor lumina jertfită tremură

în ultima umbră

câmpuri umede descifrează cântecul încorsetat al greierilor

îl învăț traversând transparențe fierbinți

pe cărarea deschisă în inima nopții

prin partea stângă a zbaterii sorb ecoul altei vieți

dintr-un pocal înverzit

pe o rază rebelă

cu picătura prelinsă din călimara cuvintelor

povestea curge palpabil în gând

pasăre înveșmântată în boabe de rouă

am găsit sufletul…