DORINŢĂ
Doamne, fă te rog ceva, ca eu ,
Să mai gust puţin din tinereţe
Când umblam prin crâşme paraleu
Şi vânam codanele fâşneţe
Au plecat atâţia prieteni dragi
Aş mai bea cu ei dar nu e chip
Amintirile sunt tot mai vagi.
Şi-n clepsidră nu mai am nisip
Astăzi stau la geam şi fac gargară
Gâtu-mi este ca un lemn uscat
Cârciuma o văd pe dinafară
Şi privesc clopotniţa din sat
Parc-aud după o noapte grea
Când pe câmpuri se revarsă zorii
Clopotul 'cercând pre limba sa
Să trezească-n şanţuri băutorii.
Adaugă un comentariu
Frumos! Și trist... Umor amar.
Umor amestecat cu nostalgie... Un popas plăcut, pentru mine! :-)
sa vi se implineasca dorinta! :))
citit cu placere
Strașnică rugă/ dorință! :) Marca Ionel Mony Constantin. Mi-a plăcut mult.
Reconfortant popasul!
Elegie comică. Dă Doamne!
Foarte elevat alcătuite aceste strofe despre viață și dorințele, cele mai târzie. Cu nota de umor, să pară prea trist.
Am citit cu multă plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE