Rătăcind într-o iarnă cu-ntinderi pustii,

Mă cauți în umbre și-n albe eresuri.

Pe tine te caut în veșnice versuri...

Și scrie, iubito! Iubito să-mi scrii!

Cândva te-am găsit într-un pumn de tăciune;

Acuma te caut în flăcări nestinse.

Cândva m-ai zărit între lumi neatinse;

Și-acum tu mă cauți într-o grea albiciune...

*   *  *

Cad umbre în iarnă, iubiri de zăpadă.

Și-mi îngheață portretu-n…

Se-ncleie sura veșnicie

De-albastrul venelor umflate.

În colțul buzelor crăpate

Se-usucă setea de beție...

Zac jos cu-aspect mucegăit

Nu foi, ci coji de portocală.

Salonul solitar răscoală

Un damf de creier împuțit...

În liniște tăciunea zboară,

Roind din surul infinit.

Orașul doarme amorțit –

Tablou de iarnă nucleră.

Seara-mi miroase-a muze, țigări și ciocolată.

Prin ger, cu gura arsă, pășesc pe strada goală;

Ajuns în casă, tremur, plutește lumea toată.

Pe jos stau visuri sparte și coji de portocală.

În cioburi ascuțite pășesc cu nepăsare.

Și talpa-mi sângerează-n șiruri disperate –

Pe-amprente ruginii, trec șiruri crugătoare.

Seara-mi miroase-a fier și a icoane sparte.

*  *  *

Un șir de răni trecute, s-au prins…

Am vrea prea mult din viața lumii

Ca să refacem viața noastră...

Ne-au dat prea mult din ei străbunii –

Un chip deștept și-o lege proastă.

Din împrumut o să întoarcem –

Din nemurire câte-o moarte.

Ca viața noastră s-o refacem –

Vom mistui din altă parte...

*  *  *

Am cere nepermis de multe –

De la hazard, sau univers,

Dar ale noastre voci uscate

N-au pentru asta…