Se scaldă-n beznă clipele...

[Camelia Ardelean]

Se scaldă-n beznă clipele din urmă

Şi Iuda creşte-n fiecare om,

Din sânge-n fibre, până la atom;

Cu gheare mişeleşti în cuget scurmă.

 

Se-aruncă-n săbii ultimul bonom,

Să dovedească spiritul de turmă,

Dar ascuţişul minţii i se curmă

Şi nu mai crede-n Deuteronom.

 

Un şarpe lacom îşi înfige dinţii,

Rupând din trupul cerului din noi

(De sine fug copiii şi părinţii),

 

„Meniul” are gustul de noroi;

Ne zvârle-n râuri de catran arginţii,

Păcatu-şi ţese-n atrii muşuroi.

[Camelia Ardelean]

Merci, ma chère Valery! Realitatea bate filmul, cum se spune. Dispare credinţa, dispare iubirea faţă de semeni, dispare tot... Doar noi, cei cu "pana" literaturii, dacă mai putem schimba ceva. Speranţa moare ultima... Te îmbrăţişez!

Mulţumesc, doamna Sofy! Onorată de prezenţă/comentariu! Cu stimă,

Mulţumesc pentru lectură/semn, Gabriel! Cu prietenie

Sigur se va risipi, dragă Chris, după ploaie vine întotdeauna soarele! :-) Mulţumesc de popas! Cu prietenie,

Mulţumesc, doamna Lisia! Îmi pare rău că v-am întristat, sper să revin cu una mai optimistă! :-) Cu preţuire,

[Vasilisia Lazăr]

Ce atmosferă! Numai poezii triste citesc în ultima vreme. Felicitări, Camelia!

[Chris]

sa speram ca se va risipi bezna, foarte frumos!

[Sofia Sincă]

Manifest pentru mai bine. Temă, prin simboluri şi metafore profunde pune în valoare sonetul foarte bine executat.

Deosebită apreciere,

Sofi

[Valeria Merca]

Un sonet foarte reușit din toate punctele de vedere, ancorat în realitate (mai mult ca oricând). 

Felicitări, Camelia!