aici

[nicolae vaduva]

nu este nimic dincolo de vârful copacilor

doar nori și piscuri pleșuve

aici

ne scurgem pe macadam

învârtim rotițele ceasornicului

cuvinte în alambicuri lustruite cu pulbere de diamant

din care se evaporă tării cu arome misterioase

pot fi duhurile păsărilor paradisului

sau numai fantomele tulburate ale disperării

aici

e seara și dimineața fiecărei întâmplări

luminile poartă altoi de tandreți obosite

umbrele se tocesc prin livezi de frumuseți rubinii

trenurile trec dincolo de apele ciudate ale norocului

iar vapoarele își agață pe catarg steaguri de tinerețe grăbită 

  

aici

trăiește vânzătorul de real pentru păsărari

cumpărătorul de spații albe

care umple nopțile cu madrigaluri

și diminețile cu plete incandescente de hohote zurlii

 

aici

respirăm

în timp ce se înverzește pe noi pielea de extratereștri

[Vasilisia Lazăr]

Aici e Raiul. Aici e Iadul. Aici și numai aici e ceritudine. Am savurat poezia!

[Chris]

aici las si eu semnul meu de foarte placuta lectura,

foarte frumos,

[Valeria Merca]

Un tumult, o fierbere redate în stilul familiar nouă. Tare frumos!

(în versul final extratereștri, cu un singur „i”, nearticulat)

[gabriel cristea]

O efervescență poetică. Minunat!

[Sofia Sincă]

Fondul poemului este tulburător, tulburat de o apatie, de plictis... Însă atât de romantic, de viu, chiar strălucitor, descris pe lângă logică, încât nu prea știi cum s-o iei... Ca o respirație adâncă, venită din răbufnirea eului poetic. Sentimente comparate cu iureșul universului.

Deosebit de frumos!

Sofi

[Mihaela Suciu]

Aici mă regăsesc... respir ludicul și uneori stau de veghe în lanul când se cară poate vin extratereștrii.  :))

Aș sta aici măcar  pentru diminețile cu plete incandescente hohote zurlii, dar merg să iau telescopul, norii nu stau o veșnicie!

Mulțumesc!

[Mariana Suciu]

Deosebit... Ca o mângâiere care se mulează pe sufletul cititorului! Apreciere, d-le Văduva!