mă doare lacrima ta uitată în mine

la randevuul de adio când

neatent în intervalul de abandon

pierdeam privirea mea albastră

lipită furişat pe inima ta

ne-om regăsi cumva

preţ de-o secundă

o secundă cât o lume

continuând să ne devorăm iubirea

cu foamea fructului oprit

ne-om odihni veşnic nesătui

aşteptând următoarea înfruntare

doar sufletele se mai războiau

pentru întâietate

în mintea noastră…

Se instalase toamna în grădină

Ploaie de lacrimi picurând din plete

Udând ici-colo rădăcini concrete,

Prinos de hrană pentru ce-o să vină…

O simfonie de culori, din frunze,

Un vânt de geniu rece dirijează

Şi levitând seminţe, le plantează

În sol matern, aplaudat de muze.

Un greier trist, oftând iubita vară,

Îngrijorat de iarnă, se produce;

Va apela din nou, ca să se culce,

La o furnică… şi…

Comensurări albastre  în spaţiul sideral,

Cenzurizează viaţă pe un tărâm ales.

Concupiscent, saturnic  într-un crâmpei astral,

Centurioni telurici invocă un proces:

Captează interesul mulţimilor novice

Contând pe divergenţa reală de idei.

Catastrofal, balanţa nu pot decât să strice,

Catadixind că-i logic de a conduce ei.

Cameleonic sapă în suflete înfrânte,

Construcţii din durere  realizând…

În castelul bântuit de patimile mele,

Călcând pe cioburi din iubiri trecute,

Mă plimb visând pe holurile mute

Şi surde deopotrivă la paşi căzuţi pe ele…

Perfid, printr-o firidă, pătrunde şuierând

Prin cenuşiul rece ce totu-n jur cuprinde,

Un profitor al vieţii… şi mâna vreau a-ntinde,

Iar el, rânjind, transformă toţi anii mei în vânt!

Înfiorat de timpul ce m-a ajuns din urmă,

M-aplec s-adun risipa ce-n drumu-mi…