Matinal,

prin fereastra cât un perete,

înfruntă nordul

cu verdele-i lipit în naştere acolo,

pe câmpul cu lumină.

Crescuse cu răsăritul în sânge,

vremelnic prizonier ingenuu

în infraroşul fără perdea…

Spre stânga,

uşa din colţul casei,

precum o diafragmă,

perindă secvenţe umane

à la Lumière.

Măsoară cu ochii personajele,

fixează repere geometrice,

adună în vârful acului învelişul.

Plămădeşte frumosul,

frumos…

Se-ngroaşă umbra sură lângă pădurea lungă

Pe cuşmele clădite din tină şi sudoare,

Cruci răzleţite-n iarbă se ţintuiesc pe zare,

Din depărtatul iris, lumina să le-ajungă.

Îmbobocesc cristale-n zăplazuri putrezite

Acum, când voalul iernii se-aşterne peste sat,

Ici-colo, în fuioare, în cer s-a-nşurubat

Un fum ce mai trădează vechi vetre folosite.

Pe un cerdac, în picuri, un ţurţure îşi plânge

Tăria dimineţii dintr-un castel de…

M-a cuprins poezia ochilor tăi,
fulminantă apariţie,
contratimp în armonii
ce tocmai rezonau
în spaţii dedicate…

În călimara sufletului
îmi picur o lacrimă.
O voi ascunde
în piatra filozofală,
din cerneala incoloră
a vorbelor nerostite.

Voi fura o clipă din mine,
cea mai fierbinte,
compensaţie pentru adâncul
de sub untdelemnul cotidian,
prima din avatarul
ce tocmai se întâmplă!

Lunecă alb între lumi albastre,

purtător de văzduh

pâlpâind o scânteie.

Retina-i stângă lăcrimează

fâlfâit de vremuri blonde,

dans nupţial

pe catargul soarelui-răsare.

Vârfuri de aripi

îi poartă tristeţea

din meandrele vieţii,

ciocu-i acvilin

loveşte în plin

parâma dintre nopţi,

vânând o rază,

gheare-trasoare

se-nfig în mare.

Ţipăt sidefat,

edenică reminiscenţă,

confirmă implicita-i…