Eu - Gânditor - m-așez la masă cu tăcerea

[gabriel cristea]

Pe naltele cătune și obcini românești
e-atâta liniște, încât se-aud vlăstarii
născându-se copaci cu frunze vântuite.
Îmi par desprinse din povești aceste case
târându-și pridvoare cu plante-agățătoare
spre veșnicia sculptată-n porțile cerești.
Pietrificate sunt căpițele-n netimpul
vâltorilor de aer din zbucium carpatin;
Eu - Gânditor - m-așez la masă cu tăcerea,
sub arcul ce-nroșește săgețile, sorin.

Pe-o coastă urcă pașii bunicii, spre livezi,
pe unde Dumnezeu i-adoarme nori în cale;
Și sufletul de vânturi e străveziu - nu-l vezi!
Se pierde prin cireși, înlăcrimând petale.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Inconfundabilul Blaga... 

[Vasilisia Lazăr]

Veșnicia s-a născut la sat. Tare frumos!

[gabriel cristea]

Mersi, Chris! 

[Chris]

frumos, ultima strofa m-a impresionat in mod deosebit...

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru comentariu și apreciere, doamnă Sofia Sincă!

[Sofia Sincă]

Poemul modern, prin simboluri elegante şi metafore pline de sensibiltate, pune în valoare trăiri profund melancolice, dimensiunile stărilor sufleteşti ale poetului și pe ale noastre.

cătune și obcini românești - rămase în singurătate, ca niște sfinți pietrificați.

Pe-o coastă urcă pașii bunicii, spre livezi, - mai bine sună cu pași, pentru ritm.

Cu deosebită apreciere,

Sofi

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru atenția acordată sufletelor de vânturi! :)

[Valeria Merca]

Sunt două tablouri distincte și totuși inseparabile, armonios și măiestrit construite. Un răsfăț, o bucurie a lecturii. Felicitări, Gabriel Cristea!

[gabriel cristea]

Mihaela, sunt ospitalier :)) Mulțam de apreciere!

[gabriel cristea]

Mersi, Reus!