Seninul e tărâmul celor puțini,

celor care nu stau la coadă 

și își primesc porția fără efort.

Nu-ți fie teamă, fată albastră.

Când vei cânta în corul îngerilor

te vor urmări fantomele trecutului

dar tu vei sta dreaptă.

Seninul îți va aparține în eternitate

Atunci vei putea aduna cioburile

pierdute pe trasee întortocheate

si nimeni nu te va mai judeca.

Frica e a celor slabi.

Glasuri necunoscute îmi…

Din sângele înghețat al strămoșilor

îmi croiesc viitorul

Doar o secundă.

Trecutul mă bate pe umăr

cu un rânjet satisfăcut.

Credeam că am câștigat.

Războiul însă, nu este al meu,

e al clepsidrelor întoarse 

și al lămpilor cu gaz ,

trecute prin secole.

Eu celebrez un timp care nu există.

Dar stau pe un prezent continuu.

Pământul e bolnav de un timp.

Își cheamă titanii să-l susțină

Creatorul îi vede gestul disperat

și cu voce înceată, îi spune.

- Oprește-te, vei sângera, 

nu e nevoie de sacrificiul tău!

Pământul se înclină,

zguduind și măturând câteva zone.

Întors în matca lui

gândul îi zboară spre tinerețe

Milioane de povești, de cataclisme,

de dispariții, flori de gheață, valuri de nisip.

Îi e frică să nu se…

Am încetat demult să-mi judec viața

și tot ce se perindă prin jurul  meu.

Distincții fac doar când

depășesc barierele impuse.

Nici pe fereastră nu mă mai uit.

Îmi imaginez cu putere

o lume anostă, gri și insensibilă.

Scrisul mi se cufundă bezmetic în grota minții

și-mi lasă neuronii inimii să zburde liniștiți

Iar ei scot la suprafață relicve, artefacte,

iubiri frânte și aruncate în valuri.

Și, uite așa,…

Mi-e frig.

Un frig de parcă

l-aș fi desenat cu tuș negru

când îmi număram

inelele de sub scoarță.

Primele erau albe, luminoase, zvelte

Ultimele ?

Zbârcite și fără încheiere.

Mai am timp.

Am timp să-mi observ și rădăcinile 

dacă sunt bine înfipte în pământ.

Am timp chiar să socotesc

câte planete am atins

cu degetele înfrunzite,

câte sunt cele cărora

le-am schimbat…

Sunt lacrimă de început, a celui de abia născut

Din spumă albă, val de soare și cu aromă de cicoare

Sunt urma unor pași cerești pe care-n piept îi ocrotești

Când ploaia dă iar să înceapă, cu norii grei, mustind de apă.

Sunt umbră-n dor de lună plină, ce îmi apare în grădină

Cu tot amurgul ce coboară când încă nu știi că e seară

Sunt curcubeu înfiorat,  în șapte suliți marmorat

O vrajă, țesătură fină, din…

Un timp am fost o libelulă solitară.

Îmi purtam cu grație

filigranul pe aripi străvezii.

La întrecere cu fulgii de plop,

scoasă din tipar și realitate

Zburam adeseori, plângând 

spre o destinație neștiută,

nici măcar aleasă la întâmplare.

Eram născută cu aventura plutirii.

Soarele îmi topea delicat argintul

și mă vrăjea până la tăcere.

Acum soarele meu se ascunde

după o libelulă rănită.

Mai…

Stelele nopții își lasă discret

un ultim semnal pe o hartă

Se spune acum despre poet 

că e timpul său pentru artă

Văzduhul începe să se aprindă

vin raze din strașina cerului

Luna grăbește să își închidă

stelele-n somnul eterului

Bolta golită așteaptă regalul

din focuri de artificii solare

în tufe rămâne doar madrigalul

nopții, mereu trecătoare

Misterul dispare în straie de…

Pădurea ta de aș fi fost născută

Și colțul ierbii l-aș fi pus în ramă,

Altar solid din frunze de cucută

Să-ți dărui, ca  în veci să nu ai teamă.

Tè-aș fi sculptat cu nit de-argint în piept

Dorul de stele m-ar  fi luminat

Fără să-mi pese cat de mult aștept

Chiar rănile de mi-ar fi supurat.

De ce mă-ntorc să plâng cu-atâta jale

Si câți copii se nasc și mor în frig

Dar nu le e deschisă nici o…

Plouă.

Bice reci de apă îmi caută obrajii să mi-i  spele.

Am nevoie de apă.

Am fost din totdeauna fiica ploii și cer să mă întorc

în lichidul care mi-a dat viață...

Translucid, cald, tremurând ușor

la fiecare gând și vorbă a mamei.

Ca să se poată amprenta și rămâne

până la sfârșit, acolo, în mine.

Din infinitatea de glasuri ce străbăteau lichidul, 

glasul mamei mi-a fost întotdeauna

țărm de liniște, …

În depărtatul colț de lume,

unde și eu-l mi-e străin,

unde-ametistul n-are nume

dar strălucește-așa, blajin

În locu-n care înserarea

se-așterne  cu pasul  intens,

lăsând fantasme în cărarea

ciudată, cu un singur sens

Acolo-n insula pierdută 

a micii stele de cleștar

rămân mereu ca și născută

într-o minune de altar

De-acolo îmi cunosc puterea 

cu care vin, cu care…

Mă priveai atat de adânc

în acele câteva  zile de iarna.

Uitam să mă feresc.

În ochii  tai știam că sunt doar fulgi imenși,

 adunați în dune de gheață.

Pe care mi le trimiteai cu țintă exactă

din albastrul pupilei

direct în roșul sângelui

care  mi se învolbura în inimă.

Nu știu cum reușeai

sa-mi transmiți cu privirea aceea rece,

o întreagă revărsare de lavă fierbinte

Stăteam încremenită în…

În casa inimii din care am plecat

Au mai rămas doar resturi de iubire

E-un loc ce-ar vrea să fie vindecat

De n-ar fi strâns atâta-mpotrivire

E mult de când pe-acolo n-au trecut

Nici simulacrele iubirilor deșarte

Una măcar, chiar de m-ar fi durut

Să îmi fi dus povestea mai departe

De ce n-am învățat multe  din viață ?

Îmi cumpăram cărți și tratate mari

Dar n-am găsit ideea cea isteață

Cu jar…

Măști de tristețe, măști care plâng,

Măști  puse-n silă pe frunți, obraz,

Măști din metale ce dor, ce constrâng

Să n-ai  nici replică și nici răgaz

Îți pui masca  nouă, de catifea,

Splendidă poartă întredeschisă

Și chiar de știi bine, că-i mucava,

O porți, să-ți  primești răsplata promisă.

Da,  suntem măști, într-un iureș nebun

Ne doare azi clipa ce-o pierdem în van

Dar când, iată, masca devine…

Se-nlănțuie tăcut spre noul val

Formule geometrice de bază

Ce multe-s izvorâte din cristal

Venite să ne-ncânte într-o rază.

Trapez, oval sau doar triunghi

Dar numai cercul poate sta la sfat.

Cu decagon, elipsă și dreptunghi

Ne-am regăsi numai  în rezumat

Mă simt în fața geometriei sacre

Pictată-n  aură, ca îngerii-n icoane,

Ce mă  cuprind în zori să mă consacre…

Ești cel ce schimbă totul împrejur,

Și tainele mi le preface-n flăcări.

Tu nu știi cine ești dar te conjur

Să nu cobori pe-aripa altei păsări.

Să mă colinzi în miez de zi și noapte 

Și să-mi aduci un braț de crucifixe

La care să mă pot ruga în șoapte

Rostind doar ce nu pot rosti în vise.

E drumul lung de unde vii, spre casă

Știu că vei face înc-un veac, mai bine

Vii dintr-o lume mult mai…

Nemișcare-n piatră, nemișcare-n dor

Când se-aude-n munte fluier de izvor,

Adoarme-mă-ncet în vechiul pridvor

Să îmi fie somnul, somn, cât mai ușor

Tu  să-mi dai lumina, eu să-ți dau celest

Sărut sfânt pe pâine, când o pui în țest

Tu-mi dai temelia, eu îți dau fiorul

Chiar de am străbate viața cu piciorul

Încă nu cunoaștem gândurile toate,

Din lăuntrul nostru, încă se mai poate

Să uităm răspunsuri,…

Mi s-a dus parfumul frunzelor de nuc

Timpul se oprește, nu mai are loc.

Lumea-i o grămadă ce  pleacă buluc

Să-și caute pacea-n flori de busuioc.

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Să-ti faci din mălin o cunună mare

Și de-o fi sa bată Luna-n poarta ta,

Sub cunună albă sufletul nu moare.

Asta-mi zise muma. Și din rozmarin

Adunat cu grijă si-o narcisa albă 

Mi-am cusut altiță înmuiata-n vin

Și maramă…

De mii de ani există în teama de neant

O ne-mplinire-adâncă, atavică și tristă,

Un gol la o răscruce, periculos, gigant,

Cuvant de îndoială, ce-n suflete persistă.

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare,

E-un fapt incontestabil și fără de soluții

Ne e sortit-o karmă aleasă, pentru care

Trecem experiențe ce pot muta și munții

Și totuși, știm momentul ce ar deschide ușa

Luminii, să pătrundă și cursul să îl…

Eu mă strecor prin labirinturi,

O fac de veacuri, doar tu știi,

În sânge am tone de sloiuri

Să mă înghețe până vii.

Ai fost plecat atâta timp

Că m-am născut de zeci de ori

Și leagănul tău din Olimp

M-a-nlănțuit, ca tu să zbori.

Fantomă de-ai fi fost, erai

Biet trăitor în lumi proscrise

Dar ești eternul, Noul Crai

Din serile cu aur scrise.

Când Luna-ncepe să-și ridice

Încet, securea…