Măști de tristețe, măști care plâng,
Măști puse-n silă pe frunți, obraz,
Măști din metale ce dor, ce constrâng
Să n-ai nici replică și nici răgaz
Îți pui masca nouă, de catifea,
Splendidă poartă întredeschisă
Și chiar de știi bine, că-i mucava,
O porți, să-ți primești răsplata promisă.
Da, suntem măști, într-un iureș nebun
Ne doare azi clipa ce-o pierdem în van
Dar când, iată, masca devine stăpân,
Rămânem de gheață, ca sub paravan.
Deschideți dar, poarta sincerității
E vremea schimbării la față, acum
Când măștile sunt o pastișă a vieții.
Și tot ce rămâne sunt dâre de fum.
Adaugă un comentariu
Da, suntem măști, într-un iureș nebun
Ne doare azi clipa ce-o pierdem în van
Dar când, iată, masca devine stăpân,
Rămânem de gheață, ca sub paravan. ar fi de-a dreptul patalogic sa fim masti ,unii ajung obsedati de ceea ce insemna masca ,subterfugiu,disimulare ,bipolaritate in fine as spune pe un ton mai vesel folosirea mastilor ,nu medical ,poate provoca probleme grave de constiinta si de aceea sa aderam la versurile:
E vremea schimbării la față, acum
Când măștile sunt o pastișă a vieții.
Și tot ce rămâne sunt dâre de fum.
Da, interesantă temă! Purtăm măști și asta se știe, dar de ce le purtăm? Pentru că ne e bine aşa, pentru că ne e comod, pentru că suntem scutiţi de a ne suporta sau accepta, pe noi sau pe alţii, aşa cum suntem. De obicei o mască vine să compenseze exact atributul care ne lipseşte. Lipsa unui lucru în viaţa noastră sau a unei calităţi considerată necesară, ne face să purtăm acea mască ce proiectează „plinătatea” acelui lucru sau acelei calităţi. Riscul cel mai mare al alegerii acestei măşti este că, încercând să arătăm că avem acel lucru, ne putem minţi pe noi înşine atât de mult, încât să ajungem să uităm cu adevărat că în realitate nu îl deţinem. Şi asta ne va face să nu-l mai căutăm prin eforturile noastre personale, anulându-ne orice şansă de a-l dobândi în mod real.
Eu nu știu cum arăta inițial poezia. Ceea ce pot spune e că, în forma de acum, prima strofă, mai precis versurile 2 și 4 suferă rupturi de ritm. Ar trebui revăzute.
Am citit cu drag!
Prieten drag, ne cunoaștem de-o viață . . . Batem palma că greșești ?
Recunosc supremația tehnicii, experientei și de buna seamă, a talentului ! Viziunea ta este excelenta, în fata încercării mele total neprelucrate ! Mi-o însușesc fără îndoială.
Îmi permit, să-ți cer, la modul serios, dacă acasta poezie va vedea cumva lumina tiparului, să apară și numele tău ca autor .
Eu nu sunt chiar poet, Dane ! Primesc cu bucurie orice invatatura.
Varianta ta este o învățătură!
Mulțumesc mult !
Dpmdv, strofa a doua e cam de prisos, adică nu spune mare lucru, în rest ideea este bună, ușoare aritmii, dar pe mine m-a făcut să rescriu, uite cum „am citit” eu, bine tu o sa zici că nu te reprezintă probabil și nu te regăsești, dar orișicât!))
Măști de tristețe, măști care plâng,
Măști puse-n silă pe frunți pe obraz,
Măști din metale ce dor, ce constrâng
Să nu ai odihnă, nici replici, răgaz
Îți pui masca nouă, de catifea,
Splendidă poartă întredeschisă
Și chiar de știi bine că-i mucava,
O porți, să-ți primești răsplata promisă.
Da, suntem măști, într-un iureș nebun
Ne doare azi clipa ce-o pierdem în van,
Dar când masca iată devine stăpân,
Rămânem de gheață ca sub paravan.
Deschideți dar poarta sincerității,
E vremea schimbării la față, acum,
Când măștile sunt o paștișă a vieții
Și tot ce rămâne sunt dâre de fum.
Trăim într-o lume în care masca a devenit regină... O lume a teatrului ieftin. Din păcate da, ai dreptate.
faceti o comparatie intre mastile teatrului kabuki si mastile venetiene ele se adreseaza unui spectacol in care spectatorul are dreptul la o alegere ,este un exercitiu al constiintei prin arta pentru a nu ajunge la acel final:
Măștile ne dau o pastișă a vieții.
Și ne transformă în dâre de fum.
FONDATORI
ADMINISTRATORI-EDITORI
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 300 Euro
Monica Pester - 300 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE