Rugă pentru iubire

[Monica Pester]

În casa inimii din care am plecat

Au mai rămas doar resturi de iubire

E-un loc ce-ar vrea să fie vindecat

De n-ar fi strâns atâta-mpotrivire

 

E mult de când pe-acolo n-au trecut

Nici simulacrele iubirilor deșarte

Una măcar, chiar de m-ar fi durut

Să îmi fi dus povestea mai departe

 

De ce n-am învățat multe  din viață ?

Îmi cumpăram cărți și tratate mari

Dar n-am găsit ideea cea isteață

Cu jar să-mi potolesc doi armăsari

 

Iar caii mei acum sunt morți de foame

Și coastele se văd prin luciul pielii

Și nu știu, Doamne cine-o să-i înhame

Și cît o să mai dau seamă greșelii 

 

Vreau să mă ții aproape de iubire,

Să-mi dai cât pot să duc, doar asta știi

Viața să nu-mi mai fie-o amăgire

Să-mi port crucea iubirii cât voi fi.

 

Și de se va-ntâmpla să plec curând,

Cu suflet plin să se întâmple, Doamne

Că nu există-n mine nici un gând

Să trec fără iubire-atâtea toamne.

 

[Grig Salvan]

Dor de iubire tânjind mereu în suflet și din care se naște o frumoasă rugă pentru iubire. Versul întâi din prima strofă și versul al doilea din a treia strofă nu se încadrează în ritmul poeziei, poate ar trebui revizuite...

[Vasilisia Lazăr]

Nu mai zic nimic de ritm, nu mai zic de repetiții, aștept versul promis. Atenție, și acolo, la balast! Am zis. :)

[Monica Pester]

Trăiți, am înțeles!

De mâine, vers alb ma fac!!

Cu același drag!

[petrut dan]

Aș scoate strofa a treia nu mi se pare că ar aduce vreun plus, ba dimpotrivă, caii de obicei semnifică destinul deci poți liniștită să treci peste ea, chiar am impresia ca mesajul capătă mai multă forță fără ea, strofa a patra  susține singură ideea, și poetic și dramatic, părerea mea, oricum progresezi, știu că maniera clasică poate fi seducătoare, totuși, nu știu de ce nu încerci și exprimarea în versul alb, cu drag! 

[Monica Pester]

Traume vechi, închipuite, create sau trăite își pot lăsa urma cenușii de care nu ești mereu răspunzător.

Nu vreau mereu să-mi iasă așa! Pentru că nu sunt chiar un om trist. Și pentru nimic în lume, puținul talent pe care-l am, n-aș vrea să apară ca bocet și jalbă. Pentru utilul comment, mulțumesc frumos, dle Katin!

[Mihai Katin]

Vreau să mă ții aproape de iubire,

Să-mi dai cât pot să duc, doar asta știi

Viața să nu-mi mai fie-o amăgire

Să-mi port crucea iubirii cât voi fi....viata  nu  este  o  amagire ,este  doar   o  bucurie  simpla  ,trebuie   pretuita  macar   cat   pretuiste  vrabia  firimiturile  de paine...in  rest   un  poem de o  tristete  si  o nostalgie  care  asemenea  ceturilor  toamnei   acopera  drumul   sortii...

toate  cele bune!