dacă ating sau nu firul de iarbă

 sau e lumina care s-a ascuns sub unghii

 cert e că port în palmă liniștea fericirii

 durerea ideii de a fi azi aici

 ... nu oricum

 ci tandru 

 un zbor atât de perfect încât lacrimile voinței sapă munți

 văi

 pentru a cânta la flaut

 tu doar întinde privirea iubirii

 veșmânt îngerilor

 tu doar acceptă în patul inimii

 căldura pasului care te veghează

 te…

Arzi iubito stea cu genunchii la gură

să-nchizi circuitul nopţii în natură

Costel Zăgan,  Distihuri rebele

prin crevasa

înfriguratei primăveri…

crucire-n doi timpi

și otrava acestui spin de lumină…

erai atât de bine conturat în gândurile mele

încurcat prin mreje de vis

îmi străbateai identitatea

de la apus la răsărit

până am înţeles

că amesteci trăirile

lăsându-le fără culoare

aruncate pe tabla de joc

asemeni zarurilor

(aşa cum au venit)

la noroc

în zbateri de puls

prin…

 



De peste deal din tulnic, înserarea 

Străbate pe sub piele adânc fior 

De jale mi-am pierdut cărarea

Cosașii licitează în aur coasa lor



Nu-i…

mã uitasem treceam pe lângã mine

strãin

închipuiam mâini ele cu sete mã sfâşiau

de setea

unei linii a vieţii ce tot flămânzea în deşert

deschideam ochi ei albaştri de neuitare

mã picurau

într-o baltã sã încalec luna şi cerul o spinare de cal

negru

lovindu-mã-n stea şi-n potcoavã de gând

fără pământ

bãteam a o inimã ea sângera se zbãtea…

nuanţă

de gheaţă-n 

arc de iris vie

aprinsă auroră boreală

concentrată-n chip perfect 

primordial ascuns în  

ciob de pământ 

fărâma raiului condensată

fir de Dumnezeu

atom  

lumină

şi vis

explozie afrodisiacă

buchet de sentimente albe

verzi albastre roz lăcrimând

într-un  naiv

surâs

eşti  tu

culoarea favorită

a ochilor…

codrul

s-a-ndeșit de primăvară

codrul meu cu frunze mii,

l-am văzut întâia oară,

aducându-mi bucurii.

se aud prin lăstăriș…

În noaptea adâncă

se pierdea în visări

cuprins de o iluzie

de plăcere amestecată cu amar,

savurând îmblânzirea durerii

când gândurile-şi rumegau

cu o furie sălbatică

lumina ce se strecura,

scurgându-se pe la colţuri,

ţintuită cu privirea.

Cu zgomot înăbuşit,

valuri de capete

înnegrite de vreme,

arse de soare,

îşi plimbau privirea

peste liniştea plină.

ar vrea...

poate opriţi voi în cornul bucuriei

vocile singurătăţii mele

aruncaţi peste ele

sunetele fugite din cuvinte

despuiate de sensuri

mi-au lăsat poezia în sare -

chip necioplit lunecând

 sub ploaia unei lacrimi

ochiul meu prins între stele

vede noaptea

ca pe o iubită gata mereu

să îmbrăţişeze

apoi puneţi-le să cânte

în pridvorul unei ierni ce-ar…

Pe râul şansei n-au mai curs cuvinte.

Am obosit să tot privesc în jos,

Să şterg de ceţuri gândul ce se minte

Că-n lumea ta e totul mai frumos,

Că râzi şi-mbrăţişezi în orice clipă

Culori de tihnă şi de împlinire

Şi rupi din continente de risipă

Atâţia paşi rotunzi de fericire.

Eu ştiu că nu ţi-am fost numai o sete

Cum nu mi-ai fost nici tu numai o toană

(Nu scrii istorii ca să se repete

Şi nu îţi…

Îmi stăruie un gând

de la o vreme-ncoace,

chinuitor gând,

ce nu mă lasă-n pace,

să las deoparte

nevoile rapace,

să fug pănă la mama

că doru-n pieptu-i toarce.

Să o ajut la toate,

că este prea bătrână,

să simt corniţa ierbii,

curtea să i-o fac plină

cu flori, cu dulci speranţe

şi vorbă mai blajină,

cu-mbrăţişari duioase...

s-ating Sfânta Lumină.

În Noaptea Învierii,

iertare-aş vrea să-i cer,…

ÎNSCRISURI

amurgul clipei în spate

golgotă care-şi asumă povara ocarei

doar o clipă am aţipit şi din gura mea închisă

zilei i-au crescut gratii pe buză

pe-un maxilar zdrobit orizontul m-a înlănţuit…

verdele acesta niarne*

se potrivește cel mai bine cu sângele meu

prin el îmi curg poemele ierbii

lungi cât toate cuvintele vieții

inima mea

pulseazǎ-n afarǎ tot ce-a pierdut

prin artere-i circulǎ un soi de frǎgezime

dezumflând tendoanele singurǎtǎții…

Cu cei care tac

vorbesc despre cultură

pe ceilalţi îi admir

dacă mă-njură

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

cine a fost întâi - mă întrebi – omul sau iubirea

albastrul sau cerul
pescăruşul sau fluviul…
nimeni nu îşi aminteşte de ce vine primăvara
aşa de târziu
chiar ! oare de ce-o fi întârziind atât ?

mai întâi a fost poezia – îţi răspund – cuvântul poezie
el a colorat cerul cu pescăruşi
şi cu dunure.
apoi au venit toate celelalte ;
munţii, pietrele şi zeii.
Ca să fie întregul întreg
Am apărut şi noi pe acolo