Bătrâna cu bastonul e universul centrului

păşeşte greoi, şchiopătând tenace

repetă aceleaşi figuri în fiecare zi şi după-masă

până la colţ şi înapoi, până la colţ şi înapoi

Trotuarul e un câmp de luptă

în spate-i moartea, în faţă vitrina vieţii

trece peste borduri şi limite

îşi numără catrinţele, şurţul deasupra

mai bine pe loc decât să facă un pas înapoi

Pauza de respiraţie îi aduce în faţă pruni, meri…

Într-o

tulburare

de nestăpânit,

cuvintele

urcau la suprafaţa mută

a buzelor sale  şoptind

prin propria-i existenţă,

clipele…

Alunga

imaginile

rugului apărut

într-o scânteietoare

limpezime

în  străfundurile sufletului

ca un plâns

ce adăsta

asupra gândurilor

umbrelor lungi…

 întindeam durerea până la lună și înapoi…

În oglinzile absurde

Se roteau un tu și-un eu,

(Eu credeam în valuri crude

Tu erai mereu ateu!)…

 În profunzimi de suflet miroase-a flori de lotuși

 răsar mărgăritare  pe-obrajii în amurg

 îmi ești incă aproape și-atât de străin totuși

 meșteșugite-n piatră privirile se scurg

 o punte-a pus destinul între noi cât un pas

 clepsidra întorcând mereu umăr la umăr

 sub pavăza furtunii neclintiți am rămas

 și nopțile în doi trecut-au fără număr  

 se opinteau străinii presărând spini pe-un drum

 pe care semănasem…

        An de an, ielele-şoimanele,

        în cununi de câte trei, îmbrăcate+n flori de tei,

        păcălesc păntenii- fiinţe de lumină,

        ademenindu-i  în mrejele lor,

        cu dansul si cântecul lor ameţitor,

        spre a-şi împlini capriciile,

        deghizate  în vânturi turbate  şi sălbatice ploi.

Greşite legi mi-au încrustat cuvântul

pe soclul unui gest făcut fără să ştiu,

rupându-mi pe vecie speranţa şi avântul

făcând să pară toate o Meca în pustiu.

Silabe neperechi pe buza-mi sângerândă

se leagănă-n copacul cu ramuri din tăceri,

dorind la nesfârşit în ele să se-ascundă

cât încă stă tristeţea prin şoaptele de ieri.

Cuvântul ţi-e dat ca semn de preţuire

un sculptor în iubire plângând l-a…

un simplu gând 

goliciunea învinge sângele…

Când îndrăgeşti la ani târzii

O mult prea jună jupâniţă

Uiţi de nevastă şi copii…

Sub salcâmul care-şi lasă

Sub salcâmul care-şi lasă,

Braţu-n flori de liliac,

Mă aşteaptă-n geana deasă,

Mere-n pârgă, în hamac,

Doamne, cât e de sfioasă

Şi eu cât sunt de buimac,

Sub salcâmul care-şi lasă,

Braţu-n flori de liliac.

Dup-un nor blânda Crăiasă,

Îmi şopteşte ce să fac,

Cupidon uşor m-apasă…

S-o sărut şi să nu tac,

Sub salcâmul care-şi…

Brobonit de sudoare,

tulburat ca de un foc

dinlăuntrul său,

cu o uşoară

îndoială în glas

se ruga…

Preumblându-se

prin labirintul vieţii,

a trecut sub tăcere…

Miracolul respiră din ce în ce mai rar,

Cetatea mă priveşte cu ochii ei pătraţi

Cum mă descalţ de strigăt şi-l lepăd pe cântar,

În beregata morţii cu dinţii încleştaţi.

Pe portativ se-nfruntă doi heruvimi obezi

Cu aripi fracturate ce-atârnă-n balama,

Din rana lor şi-a noastră, pudrată cu zăpezi

Tot creşte şi descreşte un cer de muşama.

Din dangăte cum fură îi văd pe clopotari,

Timpanele planetei s-au astupat cu şpan,…

Mi-aş fi dorit să-mi fii iubită

cu ochi căprui şi zâmbet cald,

în lumea asta prea grăbită

prin care visurile-mi ard.

Să-mi fii şi zori, şi dimineaţă,

minunea florilor să-mi fii

pământul nebrăzdat în viaţă

de teama clipelor târzii.

N-ai să-nţelegi oricât ţi-aş spune

ce preţuită-n gânduri eşti,

când pe sub gene-ncep s-adune

tăceri în care te priveşti.

Şi toate plâng ca după tine

visând iubiri ce nu…

ploaie cu gheață-
rănile pământului
încă sunt calde

Te-aştept acasă în pridvor

Sper  că soseşti până deseară

De-ai şti cât mi-e de tine dor

În izolarea de la ţară…

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,

Din pântec ce creşte iubirea în rod,

Ai pus nemurirea plămadă în tină

Şi fire de viaţă făcutu-le-ai  nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,

Scânteia divină aprinsă-n zidire,

Bărbatul în mir îmbracă triada     

Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi

Când taie în tine durerea ca lama,

Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,

Când puiul de…

la marginea furtunii

şi streaşină sub nor

când plâng în asfinţit alunii

şi luna împleteşte legământ

cu iedera cerşită viorilor de vânt…