n-am înţeles

[Valeria Toma]

 

te-ai prăbuşit când te-am uitat

s-au închis uşi fără chei

pe un drum fără întoarcere

 

ai coborât dealul cu umeri de piatră

nu-l  poţi urca

să-mi găseşti paşii neputincioşi

sărutaţi cândva

cu arşiţa buzelor tale

 

s-a ascuns ora cu noi

în ziduri legate cu lanţuri de foc

ce n-au învăţat a-nţelege

că poate exista iubire

 

nici eu n-am înţeles

te-am aruncat în prăpastie

fără să ştiu că în trecerea noastră

învăţăm că uitarea nu e uitare

 

 

 

 

[Valeria Toma]

multumesc Sofy, Augusta!

cu drag,

[Valeria Toma]

mulţumesc da Coza, totdeauna bucuroasă de sfaturile tale.

[Chris]

uitarea uneori este de fapt o cicatrice.

am citit cu plăcere,

[Sofia Sincă]

Idee de apăsare sufletească, dezolantă în faţa renunţărilor... Viaţa este un complex de renunţări. Nu întodeauna este aşa cum dorim.

Admir patosul versurilor!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers! În cazul de faţă… nu e cazul.

Ai de două ori închis și nu dă bine.

de arșița > cu arșița zic io.

De scos virgula din ultimul vers, fiindcă e prohibitivă (e așezată între subiect și predicat).

Poezia place.

da Coza