Revenire

[Vezi blog]

Ucide-mă fără să-mi spui adevăratul motiv
nu-mi judeca faptele, toate dor în aceeaşi măsură,
să le spui ochilor mei că i-ai iubit
dacă plâng să nu-mi laşi chipul în lacrimi
păstrează-l cu tine, e al tău
lacrimile se sparg în cute de timp
şi anii nu pot fi înrămaţi în rămăşiţe de vise
ca o împăcare să-mi atingi obrajii
mă voi întoarce-n altă viaţă să-ţi culeg mângâierile

ce rămân mărturii sculptate în clipe,
nemuritoare clipe şi totuşi irepetabile
nu-mi este teamă de veşnicia morţii
ci doar de faptul că nu ştiu cum să întru în ea
nu am voie să-i ofer flori, aici nu se disting culorile
ucide-mă cu spada uitării,
câteva anotimpuri mai încap între noi
eu oricum nu voi ajunge la tine, încep cu primăvară în nefiinţă
urmând ca teii să înflorească
fără aprobarea soarelui apus între două tăceri!

[Vasilisia Lazăr]

nu-mi este teamă de veşnicia morţii
ci doar de faptul că nu ştiu cum să întru în ea
nu am voie să-i ofer flori, aici nu se disting culorile
ucide-mă cu spada uitării,
câteva anotimpuri mai încap între noi

Toată admirația,

[Ion Lazăr da Coza]

Autorul, maestru al versului clasic, încă nu e deprins cu formarea versului liber. Asta nu știrbește cu nimic  valoarea operei.

În loc de topor, aș pune: sabie, ghilotină etc.

da Coza

[Sofia Sincă]

Regret pentru ceea ce nu a fost şi reconcilierea celor două lumi, posibil realizându-se doar prin amintiri. Mesaj trist dar atent construit.

Mi-a plăcut!

Sofy

[Chris]

Revenire în aceeaşi dragoste - frumos! :))